8 definiții pentru miloste
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
miloste sf [At: PSALT. HUR. 8V/21 / V: ~ti / E: slv милость] (Înv) Milă1 (28).
MILOSTE s.f. (Ban.) Milosîrdie. Milosté. Gratia. Clementia. AC, 353. Etimologie: sl. milostĭ. Cf. bulciușag, mesereare (1), m i l o s î r d i e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
míloste f. fără pl. (vsl. milostĭ). Vechĭ. Milă, grație.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milosti s vz miloste
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILOSTE s. v. ajutor, grație, har, îndurare, milă, milostivire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miloste s. v. AJUTOR. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÍLOSTE s. f. (Învechit) Milă1 (I 4). Iară eu pre m[i]l[o]stea ta upovăiiu. PSALT, HUR. 8V/21, cf. 14r/18, 16r/17. Plinrâ de milosti (milostivnicie N. TEST. 1648, m i l ă BIBLIA 1688). COD. VOR. 126/27. Pomeneaște meserearea ta, Doamne, și milostea ta. CORESI, PS. 59/6, cf. 81/11. Arătînd toată pînă în sfîrșit ertăciunea-i și milostea sa. id. EV. 29, cf. 60, 150. Miluiaște-ne, Doamne, după mare milostea ta (cca 1 600). CUV. D. BĂTR. II, 215/12. Proslăvim pentru [acea] miloste mare ce are el spre noi. COD. TOD. 192. Tocmeala milostei tale miluiaște și nu m[ă] da să adorm întru moarte (a. 1 633). GCR I, 81/3, cf. ANON. CAR. - Și: milosti subst. – Din slavonul милость.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÍLOSTI subst. v. miloste.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |