17 definiții pentru miljoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miljoc sn vz mijloc

míjloc (est) și mijlóc (vest) n., pl. oáce și rar míjloace (d. mĭez, mez și loc, adică locu mediŭ, lat. mĕdius lăcus; pv. megloc, fr. milieu). Centru, loc egal depărtat de extremitățĭ, de început și de sfîrșit: mijlocu uneĭ mese, uneĭ cărțĭ, unuĭ discurs. Loc depărtat de marginĭ, de malurĭ: a înainta în mijlocu mulțimiĭ, a te arunca în mijlocu măriĭ. Mijlocu corpuluĭ, talie: a apuca de mijloc. Fig. Ceĭa ce servește ca să ajungĭ la scop, mijlocire, intermediŭ, ajutor: nu e alt mijloc de cît războĭŭ, a rezolva o chestiune pin mijlocu armelor. Pl. Avere, stare, posibilitate de a face ceva: a avea mijloace de traĭ, de a reduce pe cineva la tăcere. De mijloc, 1. mijlociŭ: înălțime de mijloc, 2. mediocru: inteligență mediocră. La mijloc, 1. între (ca obstacul, ca interes, ca lucru de care e vorba orĭ care cauzează ceva): îs multe la mijloc (subînț. care se opun la trecere, care fac fericirea, care-l fac să se intereseze de aceasta, e vĭața la mijloc aicĭ), îmĭ pun capu la mijloc (îmĭ risc, îmĭ expun capu, pun rămășag pe capu meŭ), e ceva la mijloc, e un motiv, o cauză, 2. de atuncĭ: îs anĭ la mijloc. Pun în (saŭ la) mijloc, risc, expun saŭ opun: el puse vĭața orĭ sabia sa la mijloc. – Pop. și miljoc (Mold. Trans.). În Ml. și adj. fem.: fata cea mijloacă.

Intrare: miljoc
miljoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.