3 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

militar, ~ă [At: (cca 1800) IORGA, S. D. XII, 130 / V: (pop) mel~, melet~, ~iu, ~ter / Pl: ~i, ~e / E: fr militaire, lat militaris, ger Militar] 1 sm (Îoc civil) Persoană din cadrele armatei sau care își îndeplinește stagiul în armată Si: (înv) cătană, ostaș, (îvp) oștean, soldat. 2-3 a Care aparține (armatei sau) militarilor (1) Si: milităresc (1-2), ostășesc,(îvp) oștenesc. 4-5 a Care se referă (la rmată sau) la militari (1) Si: milităresc (3-4), ostășesc, (îvp) oștenesc. 6-7 a Specific (armatei sau) militarilor (1) Si: milităresc (5-6), ostășesc, (îvp) oștenesc. 8 a Făcut după principii proprii armatei. 9 a (Îs) Serviciu (sau stagiu) ori (înv) slujba ~ă Stagiu de annată obligatoriu pentru bărbații valizi. 10 a Pus la dispoziția armatei. 11 a Realizat prin sau de către arnată.

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care este chemată în armată pentru efectuarea stagiului militar, la concentrare sau la mobilizare; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care trebuie să-l efectueze toți bărbații valizi ai unei țări în care există această obligație. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

MILITÁR1, militari, s. m. (În opoziție cu civil) Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar (indiferent de grad). V. ostaș, oștean. Drept să vă spun, ca vechi militar care am făcut campania cu rușii în tinerețe, îi admir. SADOVEANU, M. C. 92. Frumos, domnule maior, foarte frumos. Ce fel de cavaler ești dumneata? Ce fel de militar ești dumneata? SEBASTIAN, T. 38. Frunză verde de stejar, M-a dat satul militar. TEODORESCU, P. P. 300.

MILITÁR2, -Ă, militari, -e, adj. 1. Care ține de armată; al armatei, ostășesc. In clipa supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri. BART, E. 234. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ◊ Serviciu militar = stagiu obligatoriu în armată pentru toți cetățenii valizi. Tren militar = tren care transportă trupe și materiale. Tremd militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11. ♦ Care se bazează pe armată. Ofensivă militară. 2. Privitor la război, de război; războinic. [AL. DONICI] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cădeți, însă avea el oare vocațiune pentru arta militară? NEGRUZZI, S. I 332.

MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].

MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)

MILITÁR2 ~i m. Persoană care își face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaș; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviație ~ă. ◊ Serviciu ~ durată de instruire a cetățenilor în rândurile forțelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

militar a. 1. relativ la răsboiu: artă militară; 2. ce ține de armată: costum militar. ║ m. oștean, soldat.

*militár, -ă adj. (lat. militaris, d. miles, militis, soldat). Ostășesc, relativ la soldațĭ saŭ la ofițerĭ, la armată, la războĭ: haĭne militare, școală militară, preparative militare. Războĭnic, ĭubitor de armată: Romaniĭ eraŭ un popor militar. S. m. Care face parte din armată (soldat saŭ ofițer), ostaș, oștean. Adv. Militarmente.

medico-militar, ~ă a [At: DLR / Pl: ~i, ~e / E: medico- + militar] 1 Care aparține problemelor medicale ale armatei. 2 Referitor la problemele medicale ale armatei.

melitar, ~ă sm, a vz militar

militariu sm, a vz militar

militer, ~ă sm, a vz militar

MÉDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.

MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.

MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele de medicină ivite în armată sau avînd legătură cu practica medicinei în armată.

MEDICO-MILITÁR, -Ă adj. Referitor la medicina militară. [< medico- + militar].

MÁNU MILITÁRI loc. adv. prin folosirea forței armate. (< lat. manu militari)

MEDICO-MILITÁR, -Ă adj. referitor la medicina militară. (< medico- + militar)

medico-militar a. privitor la medicina militară: Institutul medico-militar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

militár adj. m., s. m., pl. militári; adj. f. militáră, pl. militáre

militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre

médico-militár adj. m., pl. médico-militári; f. médico-militáră, pl. médico-militáre

médico-militár adj. m. militar


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaș. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.

MILITAR s., adj. 1. s. ostaș, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. armat. (Conflict ~.)

Intrare: militar (adj.)
militar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militar
  • militarul
  • militaru‑
  • milita
  • militara
plural
  • militari
  • militarii
  • militare
  • militarele
genitiv-dativ singular
  • militar
  • militarului
  • militare
  • militarei
plural
  • militari
  • militarilor
  • militare
  • militarelor
vocativ singular
plural
Intrare: militar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militar
  • militarul
  • militaru‑
plural
  • militari
  • militarii
genitiv-dativ singular
  • militar
  • militarului
plural
  • militari
  • militarilor
vocativ singular
  • militarule
  • militare
plural
  • militarilor
Intrare: medico-militar
medico-militar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medico-militar
  • medico-militarul
  • medico-militaru‑
  • medico-milita
  • medico-militara
plural
  • medico-militari
  • medico-militarii
  • medico-militare
  • medico-militarele
genitiv-dativ singular
  • medico-militar
  • medico-militarului
  • medico-militare
  • medico-militarei
plural
  • medico-militari
  • medico-militarilor
  • medico-militare
  • medico-militarelor
vocativ singular
plural
medical adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medical
  • medicalul
  • medicalu‑
  • medica
  • medicala
plural
  • medicali
  • medicalii
  • medicale
  • medicalele
genitiv-dativ singular
  • medical
  • medicalului
  • medicale
  • medicalei
plural
  • medicali
  • medicalilor
  • medicale
  • medicalelor
vocativ singular
plural
militar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militar
  • militarul
  • militaru‑
  • milita
  • militara
plural
  • militari
  • militarii
  • militare
  • militarele
genitiv-dativ singular
  • militar
  • militarului
  • militare
  • militarei
plural
  • militari
  • militarilor
  • militare
  • militarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

medico-militar medical militar

  • 1. Care se referă la problemele medicale ale armatei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Medico- + militar
    surse: DEX '09 DEX '98 DN