4 definiții pentru milcuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
milcuitoriu, ~oare a vz milcuitor corectat(ă)
milcuitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 484 / V: ~iu / E: milcui + -tor] 1 Milostiv (1). 2 Care se roagă cu smerenie; Si: rugător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILCUITORIU, -OÁRE adj. v. milcuitor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILCUITOR, – OARE adj. (Învechit) Care (se) milcuiește. 1. Milostiv, îndurător. Cf. m i l c u i (1). (Substantivat) Pre cine voiu avea eu agiutoriu și milcuitoriu în dosădzile meale? VARLAAM, C. 484. 2. Care se roagă (cu smerenie); rugător. Cf. m i l c u i (2). Cf. ANON. CAR. Mi-este scris să pribegesc în lume. Deci ia-mâ-n vas, ca pe-un fugar ce-ți cade Milcuitor. MURNU, O. 259. – Pl.: mileuitori, -oare. – Și: milcuitoriu, -oáre adj. – Milcui + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni