2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

milcuire sf [At: CORESI, EV. 367 / Pl: ~ri / E: milcui] 1-4 Milcuială (1-4).

milcuíre f. Vechĭ. Cerere umilă. Întristare: întoarcă-se bucuria întru milcuire (Cod. Vor.). V. milogesc.

milcui [At: PSALT. 51 / Pzi: ~esc / E: bg милкамъ] (Înv) 1-3 vtri A fi cuprins de milă1 pentru cineva Si: a se îndura, a se milostivi (1). 4 vr A se smeri. 5 vr (Ccd sau udp „de”, „către”) A se ruga cu smerenie Si: a implora. 6 vr A se întrista.

MILCUÍ, milcuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ruga (de cineva) cu umilință, a cere cu stăruință, a implora milă, a se milogi. Am îmbiat, am alergat, M-am milcuit, m-am rugat. Nici că-n seamă m-au băgat. ALECSANDRI, P. P. 285.

MILCUÍ, milcuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A implora milă; a se milogi. – Comp. bg. milkam se.

milcuì v. a implora milă: m’am milcuit, m’am rugat de sărac și de bogat POP. [Ceh. MILKOVATI, a se mângăia].

milcuĭésc (mă) v. refl. (bg. milkam se, mă alint, mă lingușesc, d. mil, amabil. V. milă 1). Vechĭ. Rar azĭ. Mă milogesc. – În vest mă milcoșesc. V. ofilesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILCUÍRE s. v. ajutor, grație, har, îndurare, milă, milostivire.

milcuire s. v. AJUTOR. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.

MILCUÍ vb. v. îndura, milostivi, smeri, umili.

milcui vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. SMERI. UMILI.

Intrare: milcuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milcuire
  • milcuirea
plural
  • milcuiri
  • milcuirile
genitiv-dativ singular
  • milcuiri
  • milcuirii
plural
  • milcuiri
  • milcuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: milcui
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milcui
  • milcuire
  • milcuit
  • milcuitu‑
  • milcuind
  • milcuindu‑
singular plural
  • milcuiește
  • milcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milcuiesc
(să)
  • milcuiesc
  • milcuiam
  • milcuii
  • milcuisem
a II-a (tu)
  • milcuiești
(să)
  • milcuiești
  • milcuiai
  • milcuiși
  • milcuiseși
a III-a (el, ea)
  • milcuiește
(să)
  • milcuiască
  • milcuia
  • milcui
  • milcuise
plural I (noi)
  • milcuim
(să)
  • milcuim
  • milcuiam
  • milcuirăm
  • milcuiserăm
  • milcuisem
a II-a (voi)
  • milcuiți
(să)
  • milcuiți
  • milcuiați
  • milcuirăți
  • milcuiserăți
  • milcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • milcuiesc
(să)
  • milcuiască
  • milcuiau
  • milcui
  • milcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

milcuire

milcui

  • 1. regional A se ruga (de cineva) cu umilință, a cere cu stăruință, a implora milă, a se milogi.
    surse: DLRLC sinonime: milogi attach_file un exemplu
    exemple
    • Am îmbiat, am alergat, M-am milcuit, m-am rugat. Nici că-n seamă m-au băgat. ALECSANDRI, P. P. 285.
      surse: DLRLC

etimologie: