33 de definiții pentru mieuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEUNA, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioni vb. IV] – Din miau.

MIEUNA, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioni vb. IV] – Din miau.

mieuna vir [At: ANON. CAR. / V: (reg) miau~, ~uia (Pzi: 3 ~uiază), miona, zm~, (cscj) miaui, miauni, mieui (Pzi: mieuie), mioni (Pzi: 3 mionește, mione), miui / Pzi: 3 miau / E: miau] 1-2 (D. pisici) A scoate sunete specifice speciei Si: a miorlăi (1). 3-4 A imita mieunatul pisicii. 5-6 (Fig; d. oameni) A se văicări. 7-8 (Reg; d. unele animale) A scoate sunete ascuțite, prelungi.

MIEUNA, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.

A MIEUNA pers. 3 miaună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau

MIONI vb. IV v. mieuna.

miaunà v. a striga ca pisica: în pod miaună motanii EM. [Onomatopee].

mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭMĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mieuna (a ~) (desp. mie-u-) vb., ind. prez. 3 miaună, imperf. 3 pl. mieunau; conj. prez. 3 să miaune

mieuna (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miaună; conj. prez. 3 să miaune

mieuna vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miaun, 2 sg. miauni, 3 sg. și pl. miaună; conj. prez. 3 sg. și pl. miaune

mieuna (ind. prez. 3 sg. și pl. miaună)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIEUNA vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)

MIEUNA vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIEUNÁ vb. I. I n t r a n z. și refl. 1. (Despre pisici) A scoate sunete caracteristice speciei, a face miau; a miorlăi (1). Cf. ANON. CAR. Jupîneasă Mîță. . . Pre tine nimenea Cu bucurie nu te ascultă cînd mionești. ȚICHINDEAL, F. 294/10, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. [Pisicile] ȘÍ una și alta rele, mîrîia și miuia. PANN, P. V. III, 31/8. În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I, 46, cf. id. N. 13. Va miăuna ca mâța. CONV. LIT. XI, 346. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, P. 224. Miaună o pisică. TEODOREANU, M. U. 160. În încăperea pustie mieuna o mîță. CAMILAR, N. I, 103. [Motanul] mîrîia și miona încetișor. ȘEZ. I, 147, cf. IX, 25. Pisica îi mionea la cap de foame. ib. XII, 105. Să se ducă. . . unde mița neagră nu mniaună. MARIAN, D. 146. Mîța mione. H V 429. Pisica mionește. ib. IX 283, cf. ALR I 1137. ◊ Fig. Acum gloanțele, care veneau rare, miaună des. CAMIL PETRESCU, U. N. 399. ♦ A imita mieunatul pisicii. Să-l auzi cum mneună ca pisica. BOCEANU, GL. ♦ F i g. (Despre oameni) A se văita, a scînci, a plînge. Cf. LB. [Femeia] mieunîndu-se. . . fugi la părinții și frații ei și le spuse că Trifon a bătut-o. RETEGANUL, P. I, 7, cf. ALR I 82/118. 2. P.. ext. (Regional; despre iezi, cîini, păuni) A scoate sunete caracteristice speciei. Cf. H VIII 98, XVIII 304, ALR I 1152/516, ALR II 4 417/141, 334, 5 747/219. ◊ (Despre ființe fantastice din basme) Iară bala rea sări înspăimîntată Și meunînd să dusă printre stînce. BUDAI-DELEANU, T. V. 51. – Prez. ind. pers. 3: miáună. – Și: (regional) mieuiá (ALR I 1 137/343, prez. ind. miéuiază) vb. I; mieuí (ALR I 1 137/954, prez. ind. miéuié) vb. IV; miauna (PONTBRIANT, D., DDRF) vb. I; miauni (ALEXI, W.), miauí (PONTBRIANT, D.) vb. IV; mioná vb. I; mioní (prez. ind. mionește și mione), miuí vb. IV; zmieuna (ALR I 1 137/348, A III 17) vb. I. – De la miau.

Intrare: mieuna
  • silabație: mie-u-na info
verb (V24)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mieuna
  • mieunare
  • mieunat
  • mieunatu‑
  • mieunând
  • mieunându‑
singular plural
  • miaună
  • mieunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miaun
(să)
  • miaun
  • mieunam
  • mieunai
  • mieunasem
a II-a (tu)
  • miauni
(să)
  • miauni
  • mieunai
  • mieunași
  • mieunaseși
a III-a (el, ea)
  • miaună
(să)
  • miaune
  • mieuna
  • mieună
  • mieunase
plural I (noi)
  • mieunăm
(să)
  • mieunăm
  • mieunam
  • mieunarăm
  • mieunaserăm
  • mieunasem
a II-a (voi)
  • mieunați
(să)
  • mieunați
  • mieunați
  • mieunarăți
  • mieunaserăți
  • mieunaseți
a III-a (ei, ele)
  • miaună
(să)
  • miaune
  • mieunau
  • mieuna
  • mieunaseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
singular plural
  • mione
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mion
(să)
  • mion
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mioni
(să)
  • mioni
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mione
(să)
  • mione
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
(să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
(să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mione
(să)
  • mione
  • mioneau
  • mioni
  • mioniseră
zmieuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mieuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mieui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miauni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miauna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miaui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
singular plural
  • mionește
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mionesc
(să)
  • mionesc
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mionești
(să)
  • mionești
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mionește
(să)
  • mionească
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
(să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
(să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mionesc
(să)
  • mionească
  • mioneau
  • mioni
  • mioniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mieuna, miaunverb

  • 1. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. DLRLC
    • format_quote Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46. DLRLC
etimologie:
  • miau DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.