2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

micutel, ~ea [At: ANON CAR. / V: ~cot~ / Pl: ~ei, ~e / E: cf micuțel] 1-36 a (Șhp) Micușor (1-36). 37 sma (Reg, euf, îf micotel) Drac.

MICUTEL adj. (Ban.) Mititel. Mikutel. Parvulus. AC, 353. Exiguus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARS., 203. Parvulus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARS., 233. Etimologie: cf. micuțel.

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț.Micuț + suf. -el.

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț.Micuț + suf. -el.

micuțel, ~ea [At: LM / Pl: ~ei, ~e / E: micuț + -el] 1-36 a (Pop; șhp) Micșor (1-36). 37 smf (Îlav) De ~ea De micuț (37).

mitutel, ~ea smf, a vz mititel

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Regional) Diminutiv al lui mic2. Am un neică micuței, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74. Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea. id. ib. 169. Omul micuțel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1.

mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s’a făcut micuțel, apoĭ, supt infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a’ndemnat să vie. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s’a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s’a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micuțél (pop.) adj. m., pl. micuțéi; f. micuțeá, pl. micuțéle

micuțél adj. m., pl. micuțéi; f. sg. micuțeá, pl. micuțéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICUTÉL adj. v. micuț, mititel.

MICUȚÉL adj. v. micuț, mititel.

Intrare: micutel
micutel adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micutel
  • micutelul
  • micutelu‑
  • micutea
  • micuteaua
plural
  • micutei
  • micuteii
  • micutele
  • micutelele
genitiv-dativ singular
  • micutel
  • micutelului
  • micutele
  • micutelei
plural
  • micutei
  • micuteilor
  • micutele
  • micutelelor
vocativ singular
plural
Intrare: micuțel
micuțel adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micuțel
  • micuțelul
  • micuțelu‑
  • micuțea
  • micuțeaua
plural
  • micuței
  • micuțeii
  • micuțele
  • micuțelele
genitiv-dativ singular
  • micuțel
  • micuțelului
  • micuțele
  • micuțelei
plural
  • micuței
  • micuțeilor
  • micuțele
  • micuțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

micuțel

  • 1. popular Diminutiv al lui micuț.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mititel (adj.)
  • diferențiere Diminutiv al lui mic.
    exemple
    • Am un neică micuțel, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74.
      surse: DLRLC
    • Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea. HODOȘ, P. P. 169.
      surse: DLRLC
    • Omul micuțel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Micuț + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98