2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICȘORAT, -Ă, micșorați, -te, adj. Făcut mai mic; redus, scăzut. – V. micșora.

MICȘORAT, -Ă, micșorați, -te, adj. Făcut mai mic; redus, scăzut. – V. micșora.

micșorat, ~ă [At: PSALT. 209 / V: (îvp) ~șur~ / Pl: ~ați, ~e / E: micșora] 1 a Care este sub dimesiunile obișnuite. 2 a Care a devenit mai puțin intens Si: diminuat, scăzut, slăbit. 3-4 sm, a (Înv) Umilit. 5-6 sm, a (Înv) Smerit. 7 a (Îvp) Diminuat ca însemnătate, ca valoare spirituală. 8 a (Înv) Degradat.

MICȘORAT, -Ă, micșorați, -te, adj. Făcut mic, redus ca proporții, scăzut ca intensitate, ca număr; împuținat. Subt lampa micșorată Fața ta s-alege-n umbră tristă și îngîndurată. CAZIMIR, E. TR. 50.

MICȘORA, micșorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșura vb. I] – Din micșor.

MICȘORA, micșorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșura vb. I] – Din micșor.

MICȘURA vb. I v. micșora.

micșora [At: PSALT. 17 / V: (îvp) ~șura, (cscj) ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~rez / E: micșor] (Îoc mări1) 1-2 vtr (Cu sens dimensional și cantitativ) A face sau a deveni mai mic (1) Si: a (se) mici1 (1-2). 3 vr (Cu sens durativ) A dura mai puțin Si: a se mici1 (5). 4-5 vtr (Csn) (A face să devină sau) a deveni mai mic (37) Si: a se mici1 (6-7), a (se) reduce, a scădea. 6-7 vtr (Spc) A (se) reduce ca număr, ca plafon. 8-9 vrt (Cu sens intensiv) (A deveni sau) a face să devină mai puțin intens Si: a (se) mici1 (8-9), a scădea, a slăbi. 10-11 vtr (Înv) A (se) umili Si: a (se) mici1 (10-11), (înv) a (se) smeri. 12-13 vtrp (Îvp) (A face să-și piardă sau) a diminua însemnătatea, valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva Si: a știrbi. 14 vr A decădea din rang, din importanță. 15 vr A se înjosi.

micșurat, ~ă a vz micșorat2

MICȘORA, micșorez, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu mări) A face mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate etc.), a reduce din dimensiuni. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I 174. Se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. ◊ Fig. Apoi se retrase în fundul banchetei și micșoră privirea părînd că măsoară de la distanță un soclu aievea. C. PETRESCU, C. V. 23. ◊ Refl. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ♦ Refl. (Despre zi, noapte) A se scurta (după anotimpuri). S-a micșorat ziua. 2. (Cu privire la valori, prețuri etc.; în opoziție cu spori) A reduce, a scădea. A micșora impozitele. – Variantă: micșura (NEGRUZZI, S. I 154, DRĂGHICI, R. 151) vb. I.

A MICȘORA ~ez tranz. A face să se micșoreze; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din micșor înv.

A SE MICȘORA se ~ea intranz. A deveni (mai) mic (ca număr, dimensiuni, valoare, intensitate, durată etc.); a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din micșor înv.

micșorà v. a (se) face mai mic. [Dela micșor = micușor].

micșoréz și micșuréz v. tr. (d. micșor îld. micușor, dim. d. mic). Fac maĭ mic, reduc, diminuez, scad: a micșora o grămadă, (și fig.) o pretențiune. – Și înm- și -résc (Vechĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

micșora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. micșorez, 3 micșorea; conj. prez. 1 sg. să micșorez, 3 să micșoreze corectat(ă)

micșora (a ~) vb., ind. prez. 3 micșorea

micșora vb., ind. prez. 1 sg. micșorez, 3 sg. și pl. micșorea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MICȘORAT adj. v. diminuat, scăzut.

MICȘORAT adj. 1. v. redus. 2. v. prescurtat. 3. împuținat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. încetinit, moderat, redus. (Merge cu viteză ~.) 5. v. diminuat.

MICȘORAT adj. 1. diminuat, redus, scăzut. (O suprafață aridă ~.) 2. prescurtat, redus, scurtat. (Text ~.) 3. împuținat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. încetinit, moderat, redus. (Merge cu viteză ~.) 5. diminuat, domolit, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.)

MICȘORA vb. v. diminua, înjosi, scădea, smeri, umili.

MICȘORA vb. 1. v. descrește. 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. reduce. 6. v. împuțina. 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. v. încetini. 9. v. atenua. 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. v. ieftini. 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

micșora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCĂDEA. SMERI. UMILI.

MICȘORA vb. 1. a descrește, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

A (se) micșora ≠ a (se) lungi, a (se) mări, a crește, a spori, a (se) urca

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MICȘORAT, -Ă adj. I. Care este sub dimensiunile obișnuite. Cf. m i c ș o r a (I). Îl privea, cu ochii micșurați, clătinînd din cap. SADOVEANU, O. XI, 445. II. Care a devenit (mai) puțin intens, (mai) slab; slăbit, scăzut. Cf. m i c ș o r a (IV). Și subt lampa micșorată Fața ta s-alege-n umbră, tristă și îngîndurată. CAZIMIR, L. U. 50. III. 1. (Învechit) Umilit, smerit. Cf. m i c ș o r a (VI). (Substantivat) Căută spre rugăciurea plecaților (u m i l i ț i l o r D, micșuraților H) și nu trecu rugăciurea lor. PSALT. 209. ♦ (Învechit și popular) Diminuat ca însemnătate, ca valoare spirituală. Cf. micșora (V 2). În loc de o înmulțire de idei, de o deșteptare a duhului, am avea o ochire mărginită, un duh micșurat și o înmulțire de pedanți. RUSSO, S. 66. 2. (Învechit) Degradat, decăzut. În curțile lor vei veadea cămările pline de painjină, ușile ieșite din țițin, ferestrile sparte, ogrădzile stricate, pitâriile micșurate. N. COSTIN, ap. GCR ii, 12/4, - Pl.: micșorați, -te. – Și: (învechit și popular) micșurát, -ă adj. – V. micșora.

MICȘORA vb. I. (De obicei în opoziție cu m ă r i1) I. T r a n z. și r e f l. (Cu sens dimensional) A face sau a deveni (mai) mic (I); a (se) mici1 (1). Că nu puiu înaintea noastră steale înșălătoare nici lună ce creaște și se mai micșoreaște (a. 1633). GCR I, 83/39. De va . . . micșura hotarul vecinului său . . . să-și piardză lucrul și osteneala ce va fi făcut. EUSTRATIE, ap. GCR I, 119/30. Ochii și-i mai micșoresc Și-i strîng parcă-s de durez. MUMULEANU, C. 134/12. Au înfipt în pămînt un lemn care sta drept în sus și cu cît să apropie soarile cătră amiazăzi, cu atîta să micșura umbra lemnului. DRĂGHICI, R. 151/2, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. , CIHAC, I, 163, DDRF. Se retrase în fundul banchetei și micșora privirea. C. PETRESCU, C. V. 23. Pașii celui din spate s-au apropiat de tot. Goldenberg se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. Cînd i se micșora inima, cînd îi creștea, înghimpîndu l. SADOVEANU, M. C. 204. Deivos ridică din umeri întrebător și micșorîndu-și ochii mari se arătă nedumerit. CAMIL PETRESCU, O. III, 149. Dracu. . . face din lemn un lup cît o casă de mare . . . D[umne]zea . . . povățui pe dracu să-l mai micșureze. ȘEZ. V, 158. S-a mărit măgarul, s-a micșorat samarul, se zice despre un copil care a crescut și i-au rămas hainele mici. Cf. ZANNE, P. I, 536. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau, se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ◊ F i g. Fiecare om poartă într-însul copilăria sa, micșorată, ce e drept, înghesuită de atîtea impresii și idei noi. DELAVRANCEA, T. 11. ◊ (Cumulează și ideea de cantitate) Aciia . . . este o apă mică curgătoare, pe care cu meșteșug prin închidere de porți, ca cu o stavilă, o măresc și o micșoresc. GOLESCU, Î. 96. Apa s-a micșorat. POLIZU. II. R e f l. (Cu sens durativ) A dura (mai) puțin, a scădea (în timp); a se mici1 (2). Cf. m i c (III). Cf. PONTBRIANT, D. III. T r a n z. și r e f l. (Cu sens cantitativ) A face sau a deveni mai mic (IV); a (se) mici1 (3), a (se) reduce, a scădea; s p e c. a (se) reduce ca număr, ca plafon. Spâșeaște-me Doamne . . . că micșiurară-se deadevearele fii oamerilor. PSALT. 17. Scurtat-ai (micșurat-ai H, î m p u ț i n a t – a i C2) dzilele vreamiei lui. ib. 187. Nu va putia giudețul nice într-un chip să mai micșureadze certaria ce să dă la sodomie. PRAV. 210, cf. 294. Lui Antiohi Vodă au rămas rană nevendecată, că i s-au și schimbat lucrurili și i s-au micșurat schivernisala. NECULCE,177, cf. BELDIMAN, E. 46/1. Departe de a se micșura numărul jertvelor, el încă au mai crescut. AR (1 829), 1302/4. De vor sta oile prea mult pe un lan de grîu, îl vatămă și micșurează rodul. I. IONESCU, C. 47/16. Începură a striga:Să micșureze dâjdiile! NEGRUZZI, S. I, 154. A micșora prețul. PONTBRIANT, D. IV. R e f l. (Cu sens intensiv) A deveni (mai) puțin intens, (mai) slab, (mai) scăzut; a se mici1 (4). Cf. m i c (V). Că den întrebarea lui încredințară-se că să iaste o credință, ea se și măreaște și micșurează. CORESI, EV. 252. Oricît gem ș-oricît suspin Rău-mi nu se micșorește. VĂCĂRESCU, P. 194/3. Dulcea paserei cîntare ce treptat se micșurează. NEGRUZZI, S. II, 15. Durerea s-a micșorat. PONTBRIANT, D., cf. CIHAC, I, 163. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I, 174. La răspîntii micșora viteza, suna și vira cu prudență. V. ROM. octombrie 1 954,100. V. 1. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) umili; a (se) smeri; a (se) mici1 (5). Aude D[umne]zeul și pleacă (mai micșura-i-va H) ei. PSALT. 106. Cine să va înălța pre sine, micșura-să-va. N. TEST. (1 648), 30r/17. Ce voi micșurați pre surumani, au nu bogații cu putearea lor vă nădușesc pre voi și vă trag pre voi la leage? ib. 177r/28, cf. BELDIMAN, N. P. II, 165/12, LB, POLIZU, BARCIANU, V., CIHAC, I, 163, DDRF. 2. T r a n z. (Învechit și popular) A aduce o diminuare însemnătății, valorii, prestigiului (cuiva sau a ceva); a știrbi. Cf. m i c (VI 1). Înmicșurat-ai (m a i micșurași-l H) el cu neșchitu ceva de îngeri. PSALT. 11. Micșurează numele lui Hristos (ce se zice de-l face mic). CORESI, EV. 496. Cu puținel îl micșură pre îns mai mic decăt îngerii, adecă pre om (a. 1 643). BV I, 139. Pune-vom ceia ce vom putea nevoință, însă nu că doară scrisorile altora de greșite să le arătăm sau în cevaș cinstea, ostenințelor lor să micșurăm. CANTEMIR, HR. 484. (În context figurat) Bradul surpa teiul Cinstea micșorîndu-i. TEODORESCU, P. P. 353. ◊ R e f l. p a s. Cu aceasta nu să micșurează destoiniciia ceștii cărți. N. TEST. (1 648), 199v/14. ♦ R e f l. Cît să slăbește sau să micșureadză cinstea stăpînului, îndată să și lasă și aleargă sluga la altul, care-i vede că-i mai cu puteri. NECULCE, L. 162, cf. 148. ♦ R e f l. A decădea din rang, din importanță. Că. . . mai micșurămu-ne de toate limbile și sem smeriți prespre tot pămîntul astădzi dereptu păcatele noastre. PSALT. 328. De la o vreme încoace această breaslă s-au fost micșurat încăpînd aemu la această breaslă din oameni proști. GHEORGACHI, LET. III, 293/16, cf. CIHAC, I, 163. ♦ R e f l. A se înjosi. Niciodată nu se va micșora un franțez să slujească pe lîngă o căpetenie de corsari. CR (1830), 321/6. - Prez. ind.: micșorez. – Și: (învechit și popular) micșura vb. I; micșori (prez. ind. micșoresc) vb. IV. – V. m i c ș o r.

MICȘURAT, -Ă adj. v. micșorat.

Intrare: micșorat
micșorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșorat
  • micșoratul
  • micșoratu‑
  • micșora
  • micșorata
plural
  • micșorați
  • micșorații
  • micșorate
  • micșoratele
genitiv-dativ singular
  • micșorat
  • micșoratului
  • micșorate
  • micșoratei
plural
  • micșorați
  • micșoraților
  • micșorate
  • micșoratelor
vocativ singular
plural
micșurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșurat
  • micșuratul
  • micșuratu‑
  • micșura
  • micșurata
plural
  • micșurați
  • micșurații
  • micșurate
  • micșuratele
genitiv-dativ singular
  • micșurat
  • micșuratului
  • micșurate
  • micșuratei
plural
  • micșurați
  • micșuraților
  • micșurate
  • micșuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: micșora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • micșora
  • micșorare
  • micșorat
  • micșoratu‑
  • micșorând
  • micșorându‑
singular plural
  • micșorea
  • micșorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • micșorez
(să)
  • micșorez
  • micșoram
  • micșorai
  • micșorasem
a II-a (tu)
  • micșorezi
(să)
  • micșorezi
  • micșorai
  • micșorași
  • micșoraseși
a III-a (el, ea)
  • micșorea
(să)
  • micșoreze
  • micșora
  • micșoră
  • micșorase
plural I (noi)
  • micșorăm
(să)
  • micșorăm
  • micșoram
  • micșorarăm
  • micșoraserăm
  • micșorasem
a II-a (voi)
  • micșorați
(să)
  • micșorați
  • micșorați
  • micșorarăți
  • micșoraserăți
  • micșoraseți
a III-a (ei, ele)
  • micșorea
(să)
  • micșoreze
  • micșorau
  • micșora
  • micșoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • micșura
  • micșurare
  • micșurat
  • micșuratu‑
  • micșurând
  • micșurându‑
singular plural
  • micșurea
  • micșurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • micșurez
(să)
  • micșurez
  • micșuram
  • micșurai
  • micșurasem
a II-a (tu)
  • micșurezi
(să)
  • micșurezi
  • micșurai
  • micșurași
  • micșuraseși
a III-a (el, ea)
  • micșurea
(să)
  • micșureze
  • micșura
  • micșură
  • micșurase
plural I (noi)
  • micșurăm
(să)
  • micșurăm
  • micșuram
  • micșurarăm
  • micșuraserăm
  • micșurasem
a II-a (voi)
  • micșurați
(să)
  • micșurați
  • micșurați
  • micșurarăți
  • micșuraserăți
  • micșuraseți
a III-a (ei, ele)
  • micșurea
(să)
  • micșureze
  • micșurau
  • micșura
  • micșuraseră
micșori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

micșorat, micșoraadjectiv

etimologie:
  • vezi micșora DEX '98 DEX '09

micșora, micșorezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I 174. DLRLC
    • format_quote Se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. DLRLC
    • format_quote figurat Apoi se retrase în fundul banchetei și micșoră privirea părînd că măsoară de la distanță un soclu aievea. C. PETRESCU, C. V. 23. DLRLC
    • format_quote Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. DLRLC
    • format_quote S-a micșorat ziua. DLRLC
  • 2. tranzitiv A reduce, a scădea prețul, valoarea etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reduce scădea antonime: majora
    • format_quote A micșora impozitele. DLRLC
etimologie:
  • micșor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.