microscop sn [At: CUGETĂRI, I, 27^v/12 / V: (înv) ~eo, ~eon, ~ia, ~ion / Pl: ~oape, (rar) ~uri / E: ngr μιϰροσϰόπιον, it microscopio, lat microscopium, fr microscope, ger Mikroskop] 1 Instrument optic, construit pe baza unui sistem de lentile, care mărește foarte mult imaginea obiectelor. 2 (îs) ~ electronic Instrument de cercetare cu lentile electronice și fascicule electronice în loc de lentile optice, permițând fotografierea imaginilor.

MICROSCOP, microscoape, s. n. Aparat optic alcătuit dintr-un sistem de lentile, folosit la observarea și examinarea obiectelor foarte mici, a microorganismelor etc., pentru a distinge cît mai multe detalii. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, microscopul a devenit instrument științific apt pentru studiul părților componente ale organismelor animale și vegetale inaccesibile ochiului liber. ANATOMIA 13. A gravat patru versuri pe un bob de orez. Cu ochiul liber nu vezi nimic, dar dacă privești bobul de orez cu microscopul, literele îți apar foarte clar. STANCU, U.R.S.S. 62. ◊ Microscop electronic = instrument asemănător cu microscopul optic, avînd ocularul deplasat pentru a da o imagine reală, dar în care fasciculele de raze de lumină sînt înlocuite prin fascicule de electroni, iar lentilele optice, prin cîmpuri electrice sau prin cîmpuri magnetice.

MICROSCOP s.n. Aparat optic compus dintr-un sistem dublu de lentile, folosit pentru observarea și cercetarea obiectelor extrem de mici, a microorganismelor etc. [< fr. microscope, germ. Mikroskop, cf. gr. mikros – mic, skopein – a examina].

MICROSCOP s. n. instrument optic de laborator cu un sistem de lentile, pentru observarea și cercetarea obiectelor și formațiunilor extrem de mici, care nu pot fi văzute cu ochiul liber. (< fr. microscope, germ. Mikroskop)

MICROSCOP ~oape n. Aparat optic constând dintr-un sistem dublu de lentile, folosit pentru obținerea unor imagini mărite ale obiectelor extrem de mici. /<fr. microscope, germ. Mikroskop

microscop n. instrument de optică care mărește la vedere micile obiecte.

*microscóp n., pl. oape (vgr. mikrós, mic și skopéo, mă uĭt. V. scop). Un instrument optic de văzut lucrurile saŭ ființele cele maĭ micĭ, ca microbiĭ. – A fost inventat de Olandezu Zaharia Jansen la 1590, ĭar numele de „microscop” i s’a dat la 1624 de opticianu Johann Faber. La 1610 Galilei a construit o ocheană de mărit și de apropiat obĭectele micĭ și depărtate. La 1675 naturalistu Leuvenhoek (n. la Delft, în Olanda, la 1632 și m. la 1733) a construit un microscop de observat picătura de apă.

microscopeo sn vz microscop

microscopeon s vz microscop

microscopio sn vz microscop

microscopion s vz microscop

microscop (desp. mi-cros-cop/-cro-scop) s. n., pl. microscoape

!microscop (mi-cros-cop/-cro-scop) s. n., pl. microscoape

microscop s. n. (sil. -cro-; mf. -scop), pl. microscoape

MICROSCOP SOLAR s. v. telescop.

microscop solar s. v. TELESCOP.

MICRO- „mic, redus, insuficient”. ◊ gr. mikros „mic” > fr. micro-, it. id., engl. id., germ. mikro- > rom. micro-. □ ~aerofil (v. aero-, v. -fil₁), adj., (despre vegetale) care trăiește într-un mediu sărac în oxigen; ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a vaselor capilare, după observarea microscopică a preparatelor; ~angiopatie (v. angio-, v. -patie), s. f., stare patologică a vaselor capilare; ~aplanospor (v. aplano-, v. -spor), s. m., aplanospor de dimensiuni mici; ~barograf (v. baro-, v. -graf), s. n., tip de barograf care înregistrează variațiile mici și repezi ale presiunii; ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză₁), s. f., componentă analitică a biocenozei, cuprinzînd populațiile de microorganisme; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază morfologia și fiziologia microorganismelor; ~biosferă (v. bio-, v. -sferă), s. f., parte din biotop ocupată de un individ sau de o populație, care oferă acestora toate condițiile de dezvoltare; sin. habitat; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Eritroblast de dimensiuni mici. 2. Lujer anual scurt, cu creștere limitată; ~blefarie (v. -blefarie), s. f., anomalie congenitală care se caracterizează printr-o dezvoltare incompletă a pleoapelor; ~brahie (v. -brahie), s. f., malformație caracterizată prin brațe foarte mici; ~cardie (v. -cardie), s. f., inimă congenitală foarte mică; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă microcefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea insuficientă a craniului și a creierului; ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., parte a biocenozei, cu durată de existență redusă, apărută ca urmare a unor condiții favorabile; ~centru (v. -centru), s. n., constituent citoplasmatic situat lîngă nucleu, care intervine în procesul mitozei; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., anomalie caracterizată prin scurtarea accentuată a uneia sau a ambelor buze; ~chirie (v. -chirie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin mîini foarte mici; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre ciuperci) care nu are toate cele cinci forme de spori; ~cist (v. -cist), s. n., celulă înconjurată de o membrană groasă, devenind spor de conservare al unor ciuperci; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie de dimensiuni foarte mici; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., prezența excesivă a microcitelor în sînge; ~climatologie (v. climato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul climatic al unor localități sau stațiuni balneoclimatice; ~clin (v. -clin), s. n., mineral din grupa feldspaților potasici, cristalizat în sistemul triclinic, fiind un constituent important al unor roci eruptive și metamorfice; ~cnemie (v. -cnemie), s. f., anomalie congenitală, constînd în existența unor gambe foarte scurte; ~coc (v. -coc), s. m., bacterie sferică de dimensiuni foarte mici; ~corie (v. -corie₁), s. f., anomalie congenitală a irisului, caracterizată prin pupile foarte mici; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom de dimensiuni mici, cu centromer bine definit; ~dactil (v. -dactil), adj., care prezintă microdactilie; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație care constă în dezvoltarea insuficientă a degetelor; ~economie (v. eco-, v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul relațiilor economice la nivelul fiecărei întreprinderi; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., anomalie congenitală, constînd în existența unui creier foarte mic; ~estezie (v. -estezie), s. f., tulburare de sensibilitate, constînd în recepția diminuată a volumului și a greutății obiectelor; ~eudiometru (v. eudio-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat în microdeterminările gazometrice; ~fag (v. -fag), adj., s. n., 1. adj., (Despre organisme) Care se hrănește cu viețuitoare mărunte. 2. s. n., Fagocit de dimensiuni reduse; ~fachie (~fakie) (v. -fachie), s. f., anomalie congenitală care constă într-un cristalin anormal de mic; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., grup de fanerofite cuprinzînd arbori și arbuști înalți de 2-8 m; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze mici; ~filogeneză (v. filo-₂, v. -geneză), s. f., proces de adaptare și diferențiere, caracteristic unor grupe de organisme mai mici; sin. microevoluție; ~filogenie (v. filo-₂, v. -genie₁), s. f., evoluție care are loc într-o perioadă scurtă de timp; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante inferioare unicelulare, de dimensiuni foarte mici; ~fitobentometru (v. fito-, v. bento-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru colectarea microorganismelor din stratul subțire format la suprafața fundului bazinelor acvatice; ~fitocenoză (v. fito-, v. -cenoză₁), s. f., variantă locală a fitocenozei, cu compoziție și structură determinate; ~fitologie (v. fito-, v. -logie₁), s. f., 1. Studiu al organismelor vegetale microscopice. 2. Bacteriologie*; ~fon (v. -fon), s. n., aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, utilizat în radioteleviziune și în telecomunicații; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., stare patologică caracterizată prin slăbirea vocii; ~fot (v. -fot), s. n., imagine realizată prin microfotografiere; ~fotometru (v. foto-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat în spectroscopie pentru determinarea opacității negativelor fotografice, pe zone foarte mici; ~fotoradiografie (v. foto-, v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiologică prin care se pot obține radiografii pulmonare de dimensiuni reduse; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., gametofit mascul, generator de gameți masculini; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor care duc la formarea și maturizarea gameților masculini; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de fecundație la care copulează merogameți mai mici decît în cazul hologamiei; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., dezvoltare insuficientă a stomacului; ~genie (v. -genie₂), s. f., dezvoltare incompletă a mandibulei, care duce la ștergerea reliefului bărbiei; ~girie (v. -girie), s. f., malformație a scoarței cerebrale, care se caracterizează prin circumvoluții foarte mici; ~glie (v. -glie), s. f., celulă nevroglică mică a sistemului nervos central; sin. celulă Hortega; ~glosie (v. -glosie), s. f., dezvoltare insuficientă a limbii; ~gnație (v. -gnație), s. f., dezvoltare insuficientă a unui maxilar, de obicei a mandibulei; ~graf (v. -graf), s. n., pantograf care permite desenarea unor figuri extrem de mici; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre prepararea și descrierea obiectelor supuse observației microscopice; ~hematocrit (v. hemato-, v. -crit), s. n., metodă de determinare a hematocritului cu cantități minimale de sînge; ~hematurie (v. hemat/o-, v. -urie), s. f., hematurie microscopică; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., 1. Elemente cristaline microscopice, de formă tubulară sau prismatică, prezente în compoziția rocilor vulcanice din terțiar. 2. Unelte de piatră cioplită, de dimensiuni mici, folosite în comuna primitivă, mai ales în mezolitic; ~litic (v. -litic₁), adj., format din microlite; ~litotip (v. lito-, v. -tip), s. n., constituent microscopic al cărbunilor humici; ~logie (v. -logie₁), s. f., tratat despre microorganisme; ~manie (v. -manie), s. f., complex de inferioritate exagerată; ~manometru (v. mano-, v. -metru₁), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea variațiilor foarte mici de presiune; ~mastie (v. -mastie), s. f., dezvoltare insuficientă a sînilor; ~mel (v. -mel₁), adj., care prezintă micromelie; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare incompletă a extremităților; ~mer (v. -mer), adj., s. n., 1. adj., Cu părți sau diviziuni de dimensiuni mici. 2. s. n., Celulă mică rezultînd din diviziunile succesive ale blastomerelor, la începutul segmentării oului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor foarte mici; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument mecanic de mare precizie, cu care se măsoară dimensiunile foarte mici. 2. Instrument gradat, adaptat la ocularul unui microscop pentru a măsura dimensiunile obiectelor studiate; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci minuscule, saprofite sau parazite, care nu pot fi văzute cu ochiul liber; ~mielie (v. -mielie), s. f., dezvoltare incompletă în lungime a măduvei spinării; ~mieloblast (v. mielo-, v. -blast), s. n., mieloblast caracterizat printr-o structură fină și prin prezența unui nucleol și a unei citoplasme bazofile; ~monolit (v. mono-, v. -lit₁), s. n., monolit de dimensiuni mici; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., anomalie caracterizată prin dezvoltare incompletă, redusă a testiculelor; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fosilelor de dimensiuni microscopice; ~pedagogie (v. ped/o-₁, v. -agogie), s. f., pedagogie privită în perspectiva aplicării ei la procesul instructiv-educativ, realizat la structuri mici ca: elev, grup de elevi, clasă, școală; ~pil (v. -pil₁), s. n., 1. Orificiu la partea terminală a ovulului prin care pătrunde de obicei tubul polinic. 2. Orificiu al integumentului seminal pe unde iese radicula; ~pletismografie (v. pletismo-, v. -grafie), s. f., metodă de studiu pletismografie a pulsului digital; ~podie (v. -podie), s. f., anomalie de dezvoltare a piciorului care rămîne de dimensiuni mici; ~por (v. -por), s. m., orificiu al pielii care nu poate fi văzut cu ochiul liber; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi mici sau rudimentare; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie efectuată pe un film special de dimensiuni mici; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., radiografie medicală de mici dimensiuni; ~radiometru (v. radio-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea lungimilor prin metode radiotehnice; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic construit pe baza unui sistem de lentile, utilizat la observarea și cercetarea corpurilor extrem de mici; ~scopie (v. -scopie), s. f., tehnică a observării și studierii corpurilor mici cu ajutorul microscopului; ~seismograf (v. seismo-, v. -graf), s. n., seismograf pentru înregistrarea cutremurelor de pămînt foarte slabe; ~sferă (v. -sferă), s. f., cameră inițială și foarte mică a foraminiferelor; ~sferocit (v. sfero-, v. -cit), s. n., globulă roșie cu diametrul foarte redus; ~sfigmie (v. -sfigmie), s. f., amplitudine redusă a pulsului; ~sociologie (v. socio-, v. -logie₁), s. f., 1. Studiu sociologic al grupurilor mici. 2. Curent pozitivist în sociologia contemporană care consideră că factorul fundamental al vieții sociale îl constituie relațiile afective din cadrul unor grupuri mici; ~somie (v. -somie), s. f., reducere a dimensiunilor corporale; ~sor (v. -sor), s. m., grup de microsporangi; ~spectrofotometrie (v. spectro-, v. foto-, v. -metrie₁), s. f., metodă pentru studiul cantitativ al elementelor chimice componente ale diferitelor țesuturi, cu ajutorul spectrelor de emisie și de absorbție; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., scădere a volumului și a greutății viscerelor; ~spondilie (v. -spondilie), s. f., tip de cifoză care se manifestă radiologic prin oprirea în dezvoltare a unuia sau a două corpuri vertebrale; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mascul de mici dimensiuni al unor criptogame vasculare, care dă naștere unui protal masculin. 2. Grăunte de polen prezent la antofite; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., 1. Organ al anumitor alge și criptogame vasculare în care se formează și se dezvoltă microsporii. 2. Sac polinic; ~sporie (v. -sporie), s. f., boală infecțioasă provocată de ciuperci microscopice; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., celulă care produce microspori; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil₂), s. f., frunzuliță modificată pe care se dezvoltă microsporangele; ~sporofor (v. sporo-, v. -for), s. m., suport al microsporilor; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a microsporilor la plantele cu flori; ~stilie (v. -stilie), s. f., tip de heterostilie la care unele flori au stile scurte și filamente staminale lungi; ~stilospor (v. stilo-, v. -spor), s. m., stilospor de dimensiuni reduse; ~stomie (v. -stomie), s. f., micșorare exagerată a orificiului bucal; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., clasificare a unităților taxonomice infraspecifice; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care preferă regiunile reci; ~termofil (v. termo-, v. -fil₁), adj., care crește în zona cu climă temperată rece din regiunea boreală; ~termofile (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante boreale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument de secționare a țesuturilor animale sau vegetale, spre a putea fi examinate la microscop; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., încrengătură de animale acvatice foarte mici, vizibile numai la microscop; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă citoplasmică de dimensiuni foarte mici, bogată în proteine și fosfolipide; ~zoofag (v. zoo-, v. -fag), adj., (despre organisme) care consumă nevertebrate minuscule; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., zoospor de dimensiuni mici.

MICROSCÓP (< fr., germ. {i}; {s} micro- + gr. skopein „a examina”) s. n. Instrument optic folosit pentru observarea obiectelor mici. Cu ajutorul lui se pot obține imagini ale obiectelor mărite de c. 2.000 de ori și se pot distinge detalii de ordinul miimilor de milimetru. Puterea măritoare a m. depinde de tipul respectiv, cea mai mare fiind a m. electronic. A fost inventat de Z. Jansen (c. 1590). ◊ M. electronic = instrument analog m. optic, în care rolul razelor de lumină este îndeplinit de un fascicul de electroni care traversează mai multe lentile electronice; poate mări imaginea obiectelor până la un milion de ori, permițând distingerea detaliilor de ordinul ångströmilor.

MICROSCOP s. n. Instrument optic (construit pe baza unui sistem de lentile) care mărește foarte mult imaginea obiectelor. O fandasie ce arătă omului lucrurile sale ca prin microscopion. CUGETĂRI, I, 27^v/12. Microscopeon au fost izvodit pentru ca să mărească și să de văzute lucrurile celi mult mici. AMFILOHIE, G. F. 27^r/7, cf. VÎRNAV, F. M. I, 24^v/11. Felurimi de istrumenturi de obtică precum ocheane, microscopuri., ochelari și altele. CR (1830), 196²/39, cf. ib. (1833), 11²/34. Instrumentul ce se numește microscop. MN (1836), 77¹/4. Vietăți ce numai prin microscop (ochean) să pot vedea. AR (1837), 210¹/40. Zoofitele. . . obicinuit sînt foarte mici, încît fără microscop nu să pot vedea. J. CIHAC, I. N. 234/9. Microscop este un feli de sticlă rătundă, prin care vedem lucrurile cele mai mici cu mii de ori mai mari decît sînt întru adevăr. FL (1838), 46¹/34, cf. VALIAN, V. Privind prin microscop . . . videm . . . mișcîndu-se nenumărate animale foarte mici. STAMATI, M. 138/9. Cu un microscop bun (ochean pentru lucruri nevăzute de mici) se vor vedea. . . un număr, de. . . subțirele pături solzoase. UNIVERSUL (1845), 10/21. Cînd ochii, ca microscopul, la lucruri ar da mărime, Și-am fi văzut țințariul în însutită cătime. CONACHI, P. 268, cf. PONI, F. 394, BIANU, D. S., NICA, L. VAM. Era un laborator unde ochii răbdători osteneau pe lentila microscopului. C. PETRESCU, R. DR. 37. Aveți aci deocamdată un microscop, un telescop. ARGHEZI, C. J. 184. În lumina puternică a zilei, ei fură deasupra stîncilor bătute de soare, asemeni unor vietăți puse la microscop. BOGZA, C. O. 33. Examinind bulbul la microscop, am putut constata că prevederile, noastre erau întemeiate. PARHON, O.A. I, 134. ◊ (Cu determinări care indică sfera de folosire) Microscopul de scule se întrebuințează la controlarea alezoarelor și a șabloanelor profilate, a sculelor de tăiat filet și a anumitor piese de precizie. ORBONAȘ, MEC. 87. Pentru verificarea profilului filetului, ne servim de microscopul de atelier. IOANOVICI, TEHN. 380. ◊ Microscop electronic = instrument de cercetare care dă imagini ce pot fi fotografiate și care are, în loc de lentile optice, lentile electronice și fascicule electronice. Cf. LTR². În cazul microscopului electronic, distanța minimă dintre puncte care dau", imagini distincte una de cealaltă e limitată de aberațiile lentilelor electronice. ib. - Pl.: microscoape și (rar) microscopuri.- Și: (învechit) microscópeo (AMFILOHIE, G. F. 300^v/12) s. n., microscópeon subst., microscópio (id. ib. 237^v/17) s. n., microscópion subst. – Din ngr. μικροσκόπιον, it. microscopio, lat. microscopium, fr. microscope, germ. Mikroskop.

MICROSCÓPEO s. n. v. microscop.

MICROSCÓPEON subst. v. microscop.

MICROSCÓPIO s. n. v. microscop.

MICROSCÓPION subst. v. microscop.