michiduță sm [At: CREANGĂ, P. 51 / V: ni~ / E: nct] 1 (Fam; irn) Drac. 2 (Fam; gmț) Copil neastâmpărat, ștrengar.

MICHIDUȚĂ s. m. Termen familiar și glumeț pentru drac. Măi, michiduță! da cu mine ți-ai găsit că poți tu să te întreci din fugă? CREANGĂ, P. 51.

MICHIDUȚĂ m. pop. 1) (în credința creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; demon; diavol; satană. 2) fig. Persoană cu apucături rele. /Orig. nec.

michiduță m. Mold. nume popular dat necuratului. [Poate diminutiv din mic; cf. mititelul].

michidúță m., gen. al luĭ (din Nichituță, dim. d. Nichita). Fam. Dracu. V. aghiuță.

nichiduță sm vz michiduță

michiduță (drăcușor) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui michiduță

*michiduță (drăcușor) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui michiduță

Michiduță s. pr. m.

MICHIDUȚĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

michiduță s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

MICHIDUȚĂ CEL BĂTRÂN s. v. lucifer, satana, scaraoțchi, tartor.

michiduță cel bătrîn s. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOȚCHI. TARTOR.

michiduță s. m. (Fam. și glumeț) 1. Unul dintre numele date diavolului. 2. Epitet dat unui copil neastâmpărat; ștrengar. – Et. nec.

michiduță s. m. sg. (glum.) drac; drăcușor

MICHIDUȚĂ s. m. 1. (Familiar și glumeț) Unul dintre numele dracului. Măi michiduță ! da cu mine ți-ai găsit că poți tu să te întreci din fugă? CREANGĂ, P. 51. Ce-ai gîndit sara, he ! he I ea știe a doua zi, pe semne că-l are pe nichiduță, ție-se de dînsal CONTEMPORANUL, VI_v 482, cf. CANDREA, F. 115, LUNGIANU, CL. 38, MARIAN, T. 348. Dracul. . . își puse în minte să le strice căsnicia . . . S-a trudit el, michiduță. PAMFILE, D. 15, cf. id. COM. 13. Mai stai aici o leacă, pe scăuel, măi nichiduță, pînă va veni nevastă-mea. FURTUNĂ V. 12, cf. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR II/I h 184. Michiduță mititel, Se ia lumea după el (Ceasornicul). PĂSCULESCU, L. P. 77. 2. Epitet (familiar și glumeț) dat-unui copil neastîmpărat, ștrengar. CREANGĂ, GL. Ci mișcă, mă, mai cu picioare, michiduță, ori ce aștepți? LUC. III, 103. – Și: nichiduță s. m. – Etimologia necunoscută.