micșuneá f., pl. ele (turc. menekše, viorea [lat. viola], d. pers. benefše; ngr. menexés. V. mixandră). Munt. vest. Viorea (viola odorata). Munt. est. Mold. Șiboĭ, o plantă cruciferă cu florĭ galbene ruginiĭ, roșiĭ și albe mirositoare (matthiola și cheiránthus). Rădăcină de micșunea. V. stînjinel.