opțiuni
  • info

16 definiții pentru mieunat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEUNAT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.

MIEUNAT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.

mieunat2, ~ă a [At: LM / V: (reg) miauit / E: mieuna] (Trs; d. oameni) Care vorbește cu voce plângăreață sau alintată.

mieunat1 sn [At: IONESCU-RION, C. 46 / V: (reg) miauit / Pl: ~uri / E: mieuna] 1-3 Mieunare (1-3). 4 (Fig; rar) Văicăreală.

MIEUNAT s. n. Strigătul caracteristic al pisicii. O privi deodată un pui cenușiu de mîță, cu ochi rotunzi, și-și ceru dreptul de lapte c-un mieunat subțirel. SADOVEANU, 32. Parcă mai aud mieunatul unei mîțe, țîrîitul unei lăcuste, ciripitul unor sturzi. IONESCU-RION, C. 46.

mĭeunát n., pl. urĭ (d. mĭaun). Acțiunea și modu de a mĭeuna: eŭ am cunoscut pisica noastră după mĭeunat.

miauit2, ~ă a vz mieunat2

miauit1 sn vz mieunat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mieunat (desp. mie-u-) s. n., pl. mieunaturi

mieunat (mie-u-) s. n., pl. mieunaturi

mieunat s. n. (sil. mie-u-), pl. mieunaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIEUNAT s. mieunare, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ul pisicii.)

MIEUNAT s. mieunare, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIEUNÁT1 s. n. Faptul de a m i e u n a; strigătul caracteristic pisicii; mieunare, mieu- nătură, (rar) miaun, miaut. Parcă mai aud mieunatul unei mîțe, țîrîitul unei lăcuste. IONESCU-RION , C. 46. O privi deodată un pui cenușiu de mîță, cu ochi rotunzi, și-și ceru dreptul de lapte c-un mieunat subțirel. SADOVEANU, B. 32. Răzbătea pînă la el mieunatul mîțelor. id. O. X, 501. Pisicile ard din ochi, dînd mieunat. TEODOREANU, M. U. 350. ♦ F i g. Scînceală, văicăreală, tînguire. Cf. LM. - Pl.: mieunaturi. – Și: (regional) miauit s.n. PONTBRIANT, LM. - V. mieuna.

MIEUNAT2, -Ă adj. (Prin Transilv.; despre oameni) Care vorbește cu voce plîngăreață sau alintată. Ce muieri miauite. lm. Ce mai fete mieunate ! Com. din CLUJ. - Și: (regional) miauít, -ă adj. – V. mieuna.

MIAUÍT2, -Ă adj. v. mieunat2.

MIAUÍT1 s. n. v. mieunat1.

Intrare: mieunat
  • silabație: mie-u-nat info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieunat
  • mieunatul
  • mieunatu‑
plural
  • mieunaturi
  • mieunaturile
genitiv-dativ singular
  • mieunat
  • mieunatului
plural
  • mieunaturi
  • mieunaturilor
vocativ singular —
plural —
miauit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mieunat, mieunaturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: miaun miaut mieunare mieunătură miorlăială miorlăire miorlăit miorlăitură
    • format_quote O privi deodată un pui cenușiu de mîță, cu ochi rotunzi, și-și ceru dreptul de lapte c-un mieunat subțirel. SADOVEANU, 32. DLRLC
    • format_quote Parcă mai aud mieunatul unei mîțe, țîrîitul unei lăcuste, ciripitul unor sturzi. IONESCU-RION, C. 46. DLRLC
etimologie:
  • vezi mieuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.