2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mișuit, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mișui] (Rar) Invadat.

MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.

MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.

mișui vi [At: (a. 1794) GCR II, 153/24 / V: (înv) ~șâi, ~șii / Pzi: 6 ~esc, 3, 6 mișuie / E: cf mișuna] A mișuna.

MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. (Fig.) În capul lin aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, N. 180. 2. (Rar) A copleși, a invada, a năpădi. (Fig.) Privirile-i alunecau pe poteca de argint trasă de soare, peste velința mării mișuită de colori. DELAVRANCEA, V. V. 166.

MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.

mișuì v. a furnica. [Probabil onomatopee: se mai prezintă sub tipurile moș... (v. moșinoiu, moșoroiu, moșunoiu) și muș... (v. mușunoiu)].

2) míșun și -éz, a v. intr. (lat. *messionare, a recolta [d. messio, recoltare]; pv. meisonar, fr. moissonner. Întîĭ s’a zis *meșún, *mășun [cp. cu cășunez, înverșunez], apoĭ, pin asimilarea vocalelor, *mușun, ĭar inf. meșiná [ca leșina, rușina, tușina], apoĭ tot pin asimilare, *mișiná, de unde, pin încrucișare cu primele forme, mișuná. P. acc., cp. cu leșin. V. mișină). Vest. Foĭesc, furnic: vermiĭ, Jidaniĭ mișună. – Și míșuĭ saŭ ĭésc. V. mușluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mișuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá; conj. prez. 3 să míșuie

mișuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘUI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Mulțimea ~ pe străzi.)

Intrare: mișuit
mișuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mișui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișui
  • mișuire
  • mișuit
  • mișuitu‑
  • mișuind
  • mișuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mișuie
(să)
  • mișuie
  • mișuia
  • mișui
  • mișuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mișuie
(să)
  • mișuie
  • mișuiau
  • mișui
  • mișuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișui
  • mișuire
  • mișuit
  • mișuitu‑
  • mișuind
  • mișuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mișuiește
(să)
  • mișuiască
  • mișuia
  • mișui
  • mișuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mișuiesc
(să)
  • mișuiască
  • mișuiau
  • mișui
  • mișuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișui rar

etimologie:

  • cf. mișuna
    surse: DEX '98 DEX '09