5 definiții pentru mișeniță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mișeniță sf [At: CIHAC, II, 198 / Pl: ~țe / E: rs мешаница „amestecătură” Cf ucr мешаница] (Reg) Loc în care se află o mulțime sărăcăcioasă în dezordine Si: adunătură, furnicar.
MIȘENIȚĂ, mișenițe, s. f. (Regional) Mulțime mare de oameni sau de animale care se mișcă neîncetat, ca într-un furnicar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȘENIȚĂ, mișenițe, s. f. (Reg.) Mulțime (de oameni, de animale) care se agită în toate părțile; furnicar. – Din mișină2 + suf. -iță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mișeniță, mișenițe, s.f. (reg.) amestec de oameni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÍȘENIȚĂ s. f. (Regional) Loc în care mișună o mulțime în dezordine; amestec de oameni, adunătură. V. f u r n i c a r. Cf. CIHAC, II, 198, GHEȚIE, R. M. 264, BARCIANU. Sulina, acea mișăniță de aventurări din tot orientul. ap. TDRG, cf. ALEXI, W. - Pl.: mișenițe. – Din rus. мешаница „amestecătură”. Cf. ucr. мішаница.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mișeniță, mișenițesubstantiv feminin
- 1. Mulțime mare de oameni sau de animale care se mișcă neîncetat, ca într-un furnicar. DLRLC
etimologie:
- mișină + sufix -iță. DLRM