2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mișeli [At: STAMATI, D. / V: (reg) ~eri, (cscj) ~la, ~șula / Pzi: ~lesc / E: mișel] 1 vt (Înv) A sărăci Cf mișel (1). 2 vr (Pop; îcr a se văicări, a se târgui) A se plânge. 3 vr (Rar) A deveni mișel (22) Si: a se ticăloși. 4 vr A deveni laș, fricos. 5 vi A trăi ca un mișel (24).

MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A aduce (pe cineva) într-o stare nenorocită, mizeră; a chinui. S-a mai uitat o clipă... la trupul acela adus de spate și mișelit în trudă și în bătăi. POPA, V. 306.

MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A aduce pe cineva într-o stare nenorocită; a chinui. – Din mișel.

2) mișelésc v. tr. Rar. Zic cuĭva „mișel”. V. refl. Îmĭ zic „mișel, vaĭ de capu meŭ”, mă vait.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘELÍRE s. v. sărăcire, scăpătare.

mișelire s. v. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE.

MIȘELÍ vb. v. boci, calici, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, ruina, sărăci, scăpăta, tângui, văicări, văita.

mișeli vb. v. BOCI. CALICI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Intrare: mișelire
mișelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișelire
  • mișelirea
plural
  • mișeliri
  • mișelirile
genitiv-dativ singular
  • mișeliri
  • mișelirii
plural
  • mișeliri
  • mișelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mișeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișeli
  • mișelire
  • mișelit
  • mișelitu‑
  • mișelind
  • mișelindu‑
singular plural
  • mișelește
  • mișeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mișelesc
(să)
  • mișelesc
  • mișeleam
  • mișelii
  • mișelisem
a II-a (tu)
  • mișelești
(să)
  • mișelești
  • mișeleai
  • mișeliși
  • mișeliseși
a III-a (el, ea)
  • mișelește
(să)
  • mișelească
  • mișelea
  • mișeli
  • mișelise
plural I (noi)
  • mișelim
(să)
  • mișelim
  • mișeleam
  • mișelirăm
  • mișeliserăm
  • mișelisem
a II-a (voi)
  • mișeliți
(să)
  • mișeliți
  • mișeleați
  • mișelirăți
  • mișeliserăți
  • mișeliseți
a III-a (ei, ele)
  • mișelesc
(să)
  • mișelească
  • mișeleau
  • mișeli
  • mișeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișelire

etimologie:

mișeli

  • 1. învechit arhaizant A aduce (pe cineva) într-o stare nenorocită, mizeră.
    surse: DLRLC sinonime: chinui attach_file un exemplu
    exemple
    • S-a mai uitat o clipă... la trupul acela adus de spate și mișelit în trudă și în bătăi. POPA, V. 306.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mișel
    surse: DLRM