8 definiții pentru mișelătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mișelătate sf [At: VARLAAM, C. 310 / V: mișlât~, ~lit~, ~lta~ / Pl: ~tăți / E: mișel + -ătate] (Înv) 1 Sărăcie. 2 Mișelie (3).

MIȘELĂTÁTE s. f. (Rar) Sărăcie. Lucrul acesta este mișelătatea, neajungerea sau sărăcia. ȚICHINDEAL, la CADE.

MIȘELĂTÁTE s. f. (Înv.) Sărăcie. – Din mișel + suf. -ătate.

mișelătáte f. (d. mișel). Vechĭ. Meserătate.

mișlâtate sf vz mișelătate

meserătáte f. (d. meser). Vechĭ. Sărăcie. – Și mișelătate.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘELĂTÁTE s. v. lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie.

mișelătate s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEFERICIRE. NENOROC. NENOROCIRE. NEVOIE. SĂRĂCIE.

Intrare: mișelătate
mișelătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișelătate
  • mișelătatea
plural
  • mișelătăți
  • mișelătățile
genitiv-dativ singular
  • mișelătăți
  • mișelătății
plural
  • mișelătăți
  • mișelătăților
vocativ singular
plural

mișelătate

etimologie:

  • mișel + sufix -ătate.
    surse: DLRM