6 definiții pentru mezzo-tinto

Articole pe această temă:

MÉZZO-TÍNTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

mézzo-tínto (it.) [zz pron. ț] adv. s. n.

MÉZZO-TÍNTO s.n. invar. (Arte) Gen de gravură care permite să se obțină toate tentele. [Pron. me-țo-. / < it. mezzo tinto].

MÉZZO-TÍNTO s. n. inv. tehnică a gravurii pe metal constând în granularea plăcii cu un instrument special, astfel ca la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru, intense și catifelate. (< it. mezzo tinto)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEZZO-TINTO [metso-] (< it.) subst. Tehnică a gravurii pe metal, prin care se granulează placa cu un instrument special, astfel încât să se obțină gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. Inventată de germanul Ludwig von Siegen (1609-1673); prima lucrare în care a folosit-o: „Portretul Ameliei Elisabetha” (1642). Lucrări remarcabile în m., au fost realizate în sec. 20, de italianul Mario Avati. Sin. manieră neagră.

Intrare: mezzo-tinto
  • pronunție: mețo-tintó
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezzo-tinto
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

mezzo-tinto

  • 1. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: