50 de definiții pentru menghină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghinea, menghinea s. f.] – Din tc. mengene.

MENGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghinea, menghinea s. f.] – Din tc. mengene.

menghină sf [At: (a. 1803) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (înv) ~ne, mezghenă, mezghenea (Pl: ~ele), mezghină, (reg) ~ghenă, ~ghene, ~ghenea (Pl: ~ele), ~nea (Pl: ~ele), mindinea (Pl: ~ele), minghenă, minghenea (Pl: ~ele), min~, minghine, minghinea (Pl: ~ele), minginea (Pl: ~ele) / Pl: ~ne / E: tc mengene] 1 (Înv) Piuă pentru țesături. 2 Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tâmplărie, alcătuită din două fălci acționate de un șurub, între care se fixeză piesa de prelucrat. 3 (Reg) Șurub la teasc. 4 (Reg; îf menghene) Cumpănă de zidărie. 5 (Mun; îf minghinea) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mun; îf minghinea) Melodie după care se execută acest dans.

MENGHINĂ, menghine, s. f. Unealtă portativă sau fixată pe o masă de lucru, alcătuită dintr-o falcă fixă și una mobilă, ultima putîndu-se deplasa cu ajutorul unui șurub (cu manivelă), astfel încît să poată prinde între ele un obiect. Menghină de mînă. – Variante: minghine (GALAN, Z. R. 23), minghinea (SADOVEANU, O. I 194), menghinea (CARAGIALE, O. I 334) s. f.

MENGHINĂ ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice și un șurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

MENGHINEA s. f. v. menghină.

MINGHINEA s. f. v. menghină.

mengheneà f. mașină de strâns a fierarilor. [Turc. MENGHENÉ].

minghineá f., pl. ele (din maĭ vechĭu menghenea, d. turc. mengene. V. mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr. étau).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MENGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strânge o piesă la ~.)

MENGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strînge o piesă la ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

menghine (-ni), s. f. – Unealtă de strîns. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Șeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÉNGHINĂ s. f. 1. (Învechit) Piuă (pentru țesături). Boiangiii au făcut mezghina (a. 1803). T. PAPAHAGI, C. L. Alt nimenea nu au fost slobozi a avea menghină (a. 1824). DOC. EC. 321. 2. Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tîmplărie, alcătuită din două fălci, între care se fixează piesa de prelucrat. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 592, LM. Menghina este un dispozitiv care servește la prinderea și fixarea pieselor, prin fălcile sale. IOANOVICI, TEHN. 207. Piesele care se lucrează la menghină se vor fixa solid și în așa fel ca suprafața de tăiat să nu întreacă decît cu cîțiva mm nivelul fălcilor menghinei. ORBONAȘ, MEC. 214. Întîlnim asemenea fileturi rotunde la șuruburile construite din lemn, de la menghinele bancurilor de tîmplărie. SOARE, MAȘ. 31. Degetele de la palma stîngă îi fuseseră strivite unul cîte unul, la o menghină mică. V. ROM. august 1955, 31. Pompa de injecție, pe care o curățaseră ceilalți tractoriști înainte de prînz, era încă în menghină. MIHALE, O. 252. Instrumentele de ferărie poporul le numește: clește, ilău, ciocane, baros, foi, minghenea. H III 4, cf. 153, 450, XII 140, XIV 17, 161. ◊ (Cu determinări care indică formele sau întrebuințările pe care le are unealta) Menghina paralelă. IOANOVICI, TEHN. 207. Menghina cu pivot. id. ib. Menghina de mînă servește la strîngerea pieselor pe care nu le putem apuca bine cu mîna. id. ib. Menghină rotativă pentru mașină. NOM. MIN. I, 101. ◊ (Ca termen de comparație) Căciula parcă mă strîngea de cap ca o menghinea: am scos-o și am pus-o pe oblînc. CARAGIALE, M. 7, cf. GHEȚIE, R. M. Se simțea prinsă ca într-o minghinea. SĂM. II, 747. Îi prinse și-i strînse brațul ca-ntr-o minghinea puternică, ib. VI, 450. Alții se lăsau bărbieriți, gemînd de durere, cu tigvele însîngerate, prinse în genuchii maestrului ca într-o minghinea. BRĂESCU, A. 213. Ținu trupul strîns ca-n minghinele, pînă ce-l simți că se cutremură. SADOVEANU, O. X, 137. L-a prins. . ., i-a strîns brațul ca într-o minghine și l-a silit să facă drum întors. GALAN, Z. R. 23. ◊ F i g. Aceste punte luminoase. . . le putem numi și menghinele archeologiei românești. ODOBESCU, S. II, 248. Crîmpeiul lătăreț al țigării, scăpat din menghina buzelor argăsite, trosnea sub papucul de iuft al tușii Anica. KLOPȘTOCK, F. 152. Degetele lui de fier au prins în menghina lor chica mea de visător. id. ib., cf. P. CONSTANT, R. 105. Vechii tovarăși. . . strînși în minghineaua rîndurilor de viteji, se simt ca într-un zid de oțel. SADOVEANU, O. I, 329. 3. (Regional) Șurub la teasc. Cf. ALR SN I h 236/605, 769. 4. (Regional, în forma menghene) Cumpănă de zidărie (Războienii de Jos-Tîrgu Neamț). H X 539. 5. (Prin vestul Munt., în forma minghinea) Numele unui dans țărănesc. Cf. H XI 167, 203. – Pl.: menghine. – Și: (învechit) menghină (CIHAC, II, 592), mezghiná, mézghenă (T. PAPAHAGI, C. L.), mezgheneá (id. ib.), (regional) menghineá, ménghenă (H VII 121), ménghene, mengheneá (H II 282, XIV 399), mínghină (ib. II 50), minghine, minghincá (pl. minghinele), mínghenă (DDRF), mingheneá, mindineá (H XI 203), mingineá (ib. II 62, IX 342) s. f. – Din tc. mengene.

Intrare: menghină
menghină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menghină
  • menghina
plural
  • menghine
  • menghinele
genitiv-dativ singular
  • menghine
  • menghinei
plural
  • menghine
  • menghinelor
vocativ singular
plural
menghinea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menghinea
  • menghineaua
plural
  • menghinele
  • menghinelele
genitiv-dativ singular
  • menghinele
  • menghinelei
plural
  • menghinele
  • menghinelelor
vocativ singular
plural
minghenea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minghenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mindinea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mezghina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minghină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mezghenea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mezghenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menghine
  • menghinea
plural
  • menghini
  • menghinile
genitiv-dativ singular
  • menghini
  • menghinii
plural
  • menghini
  • menghinilor
vocativ singular
plural
menghene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
menghenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
menghenea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minghinea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minghinea
  • minghineaua
plural
  • minghinele
  • minghinelele
genitiv-dativ singular
  • minghinele
  • minghinelei
plural
  • minghinele
  • minghinelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minghine
  • minghinea
plural
  • minghine
  • minghinele
genitiv-dativ singular
  • minghine
  • minghinei
plural
  • minghine
  • minghinelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menghină, menghinesubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Menghină de mână. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.