2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAMORFOZA, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFOZA, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

metamorfoza [At: LEON ASACHI, B. 92/19 / V: (îvr) ~fosi / Pzi: ~zez / E: fr métamorphoser] 1-2 vtr (Mit) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 vr (D. oameni) A se transforma, schimbându-și înfățișarea sau caracterul, felul de a fi. 4 vr (D. animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1).

METAMORFOZA, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.

METAMORFOZA vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].

METAMORFOZA vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)

A METAMORFOZA ~ez tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser

A SE METAMORFOZA mă ~ez intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser

metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.

METAMORFOZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.

METAMORFOZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.

metamorfosi1 sf vz metamorfoză

metamorfo sf [At: AMFILOHIE, G. F. 302r/6 / V: (îvr) ~osi s / S și: ~fosă / Pl: ~ze / E: fr métamorphose, it metamorfosi] 1 Totalitate a transformărilor biologice prin care trec unele animale inferioare până ajung la faza de adult. 2 (Mit) Transformare în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 Transformare, schimbare a înfățișării sau a caracterului, a felului de a fi al unei persoane. 4 (Pgn) Transformare a unei ființe, a unui obiect etc., produsă în cursul timpului.

METAMORFOZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă batracienii, insectele și alte animale inferioare în cursul dezvoltării lor, de la faza de ou la faza de maturitate. Metamorfoza broaștei. ♦ (În mitologie sau în povestiri fantastice) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Mai întoarce șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. Dan întoarse foile, șopti, și umbra deveni om. EMINESCU, N. 62. 2. Fig. Transformare, prefacere, schimbare. Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit și pămîntiu... Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192.

METAMORFO s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].

METAMORFO s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose)

METAMORFOZĂ ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose

metamorfoză f. 1. Mit. schimbarea unei forme într’alta, operată de zei: schimbarea Daphnei în dafin; 2. schimbarea de formă ce încearcă unele animale și in special insectele: metamorfoza omidei în fluture; 3. fig. schimbare completă: era avar, e risipițor, ce metamorfoză; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de Ovidiu.

*metamorfóză f., pl. e (vgr. metamórphosis = lat. trans-formátio). Transformare, prefacere (de ex., o ființă într’alta saŭ într’un lucru): metamorfozele mitologiiĭ. Schimbarea formeĭ saŭ structuriĭ la animale și minerale: insectele trec pin multe metamorfoze. Schimbare (evoluțiune) în avere, caracter, situațiune: Ce metamorfoză în acest om; odată era risipitor, și acuma-ĭ avar!

*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozez, 3 metamorfozea; conj. prez. 1 sg. să metamorfozez, 3 să metamorfozeze

metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozea

metamorfoza vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozez, 3 sg. și pl. metamorfozea

metamorfo s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze

metamorfo s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze

metamorfo s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)

METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)

METAMORFO s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)

METAMORFO s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

metamorfoză, transformarea materialului tematic (v. temă), atât prin tehnica variației (1) cât și prin alte procedee mai libere. Ex.: Enigma Variations de Elgar (unde materialul tematic este transfigurat în așa măsură, încât rămâne doar sugestia atmosferei muzicale a acestuia); Hindemith, Sinfonische Metamorphosen über Themen von C.M. Weber (1943); Metamorphosen,studiu pentru 23 instr. de coarde” de R. Strauss (1944-1945).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METAMORFÓZĂ (< fr.; {s} gr. metamorphosis „transformare”) s. f. 1. (ZOOL.) Ansamblu de transformări succesive și comportamentale în dezvoltarea individuală a unor animale (viermi, insecte artropode, moluște, batracieni etc.) de la ieșirea din ou și până la stadiul de adult. 2. (BOT.) Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor (ex. a frunzei în bractee, sepale, petale etc.). 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig. a caracterului, a comportării cuiva. ♦ (MITOL.) Transformare, prefacere a unei ființe umane, a unei zeități, prin mijloace supranaturale, în plantă, în animal sau în lucru neînsuflețit.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METAMORFOZA vb. I. 1. R e f l. și t r a n z. (Mitol.) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Dafne s-au metamorfozat în arbure. LEON ASACHI, B. 92/19. În basmele culese. . . eroii se metamorfozează, se prefac în „lighioane spurcate”. LL I, 75. 2. R e f l. (Despre oameni) A se transforma, schimbîndu-și înfățișarea sau, fig., caracterul, felul de a fi. Simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. ALECSANDRI, T. 1 254. ◊ T r a n z. Rucuria l-a metamorfozat. 3. R e f l. (Despre unele animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1). – Prez. ind.: metamorfozez. – Și: (învechit, rar) metamorfosí vb. IV. VÎRNAV, L. 138r/4. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFOSÍ2 vb. IV v. metamorfoza.

METAMORFOSÍ1 subst. v. metamorfoză.

METAMORFÓZĂ s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice prin care trec unele animale inferioare pînă ajung la faza de adult. Metamorfosi, adică schimbare de trup. AMFILOHIE, G. F. 302r/6, cf. NEGULICI. Marele cerc de viiațâ a organicelor ființe. . . prin unele metamorfose (schimbări), VASICI, M. I, 37/5. 2. (Mitol.) Transformare în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Cf. LM. Elementul comun celor patru balade. . . este motivul metamorfozelor. Dochia. . . scapă prin pietrificare de urmărirea lui Traian. LL I, 25. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. g e n e r. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. (produsă în cursul timpului). Cf. VALIAN, V. în istorie. . . s-a văzut cîteodată o biată literă prefăcîndu-se într-un important personagiu. . . Un filolog francez a povestit. . . o frumoasă metamorfoză de această natură. HASDEU, I. C. I, 147. Metamorfoza parțială a limbei române de la 1848 încoace. MAIORESCU, CR. II, 273. Pămînt și spațiu își urmează sublimele metamorfoze. MACEDONSKI, O. I, 63. Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192. Apropiindu-se de malul pădurii, cei trei constatară o metamorfoză. . . miraculoasă. CĂLINESCU, S. 762. – Scris și: metamorfosă. – Pl.: metamorfoze. – Și: (învechit, rar) metamórfosi subst. – Din fr. métamorphose. – Metamorfosi < it. metamorfosi.

Intrare: metamorfoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • metamorfoza
  • metamorfozare
  • metamorfozat
  • metamorfozatu‑
  • metamorfozând
  • metamorfozându‑
singular plural
  • metamorfozea
  • metamorfozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • metamorfozez
(să)
  • metamorfozez
  • metamorfozam
  • metamorfozai
  • metamorfozasem
a II-a (tu)
  • metamorfozezi
(să)
  • metamorfozezi
  • metamorfozai
  • metamorfozași
  • metamorfozaseși
a III-a (el, ea)
  • metamorfozea
(să)
  • metamorfozeze
  • metamorfoza
  • metamorfoză
  • metamorfozase
plural I (noi)
  • metamorfozăm
(să)
  • metamorfozăm
  • metamorfozam
  • metamorfozarăm
  • metamorfozaserăm
  • metamorfozasem
a II-a (voi)
  • metamorfozați
(să)
  • metamorfozați
  • metamorfozați
  • metamorfozarăți
  • metamorfozaserăți
  • metamorfozaseți
a III-a (ei, ele)
  • metamorfozea
(să)
  • metamorfozeze
  • metamorfozau
  • metamorfoza
  • metamorfozaseră
metamorfosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: metamorfoză
metamorfoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metamorfo
  • metamorfoza
plural
  • metamorfoze
  • metamorfozele
genitiv-dativ singular
  • metamorfoze
  • metamorfozei
plural
  • metamorfoze
  • metamorfozelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metamorfoza, metamorfozezverb

  • 1. reflexiv (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv tranzitiv A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. figurat A(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: transforma
    • 2.2. mitologie A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. DEX '09 DEX '98
etimologie:

metamorfo, metamorfozesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Metamorfoza broaștei. DLRLC
  • 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. DEX '98 DEX '09
  • 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, figurat, a caracterului, a felului de a fi al unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit și pămîntiu... Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192. DLRLC
  • 4. mitologie Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai întoarce șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. Dan întoarse foile, șopti, și umbra deveni om. EMINESCU, N. 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.