2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAMATEMÁTICĂ s. f. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. – Din fr. métamathématique.

METAMATEMÁTICĂ s. f. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. – Din fr. métamathématique.

metamatematică sf [At: DEX / Pl: ~ici / E: fr métamathématique] Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice.

METAMATEMÁTICĂ s.f. Știință având ca obiect un sistem formalizat de matematici; teoria demonstrațiilor matematice. [Gen. -cii. / < fr. métamathématique].

METAMATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică. II. s. f. știință care studiază teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. (< fr. métamathématique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metamatemátică s. f., g.-d. art. metamatemáticii

metamatemátică s. f., g.-d. art. metamatemáticii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METAMATEMÁTICĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice (de pildă în sensul formalismului lui D. Hilbert). În sens restrâns, termenul se folosește ca sinonim al teoriei demonstrațiilor.

Intrare: metamatematică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metamatematică
  • metamatematica
plural
genitiv-dativ singular
  • metamatematici
  • metamatematicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: metamatematic
metamatematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metamatematic
  • metamatematicul
  • metamatematicu‑
  • metamatematică
  • metamatematica
plural
  • metamatematici
  • metamatematicii
  • metamatematice
  • metamatematicele
genitiv-dativ singular
  • metamatematic
  • metamatematicului
  • metamatematice
  • metamatematicei
plural
  • metamatematici
  • metamatematicilor
  • metamatematice
  • metamatematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metamatematică

  • 1. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: