8 definiții pentru metagramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAGRÁMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din fr. métagramme.

METAGRÁMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din fr. métagramme.

metagra sf [At: DEX / Pl: ~me / E: fr métagramme] Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial.

METAGRÁMĂ s.f. Schimbare a unei litere într-un cuvânt. ♦ Joc care constă în a forma cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul inițial definit. [< fr. métagramme, cf. gr. meta – după, gramma – literă].

METAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a unei litere într-un cuvânt. 2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obținerea unui cuvânt nou prin anagramare și înlocuirea unei vocale cu alta. (fr. métagramme)

METAGRÁMĂ ~e f. Joc distractiv care constă în formarea de cuvinte noi prin înlocuirea mereu a câte o literă din cuvântul dat inițial. /<fr. métagramme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!metagrámă (-ta-gra-) s. f., g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme

metagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

metagramă (gr. metagramma „schimbarea literelor unui cuvânt”), se numește formarea unui cuvânt, real ori fictiv, din altul, prin substituirea unui fonem: răsăditrăsărit, precum și prin omiterea sau adausul unui fonem: trecerece; rage – trage. M. poate fi considerată ca raportul fonologic dintre două paronime, din care se poate realiza figura numită paronomază, sau rima metagramatică (ex. unire / urnire, Eminescu) (P).

Intrare: metagramă
metagramă substantiv feminin
  • silabație: me-ta-gra-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metagra
  • metagrama
plural
  • metagrame
  • metagramele
genitiv-dativ singular
  • metagrame
  • metagramei
plural
  • metagrame
  • metagramelor
vocativ singular
plural

metagramă

  • 1. Schimbare a unei litere într-un cuvânt.
    surse: DN
    • 1.1. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: