12 definiții pentru meserniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, sb. mesarnica.

meserniță sf [At: (a. 1656) ap. VAIDA / V: ~săr~, ~sar~, mis~ (Pl: ~ți), misăr~, mișar~ / Pl: ~țe / E: bg месарница, srb mesarnica] 1 (Îrg) Măcelărie (2). 2 (Fig; îvr) Măcel (1). 3 (Reg; gmț) Șliț la pantaloni.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, scr. mesarnica.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Regional) Locul în care se taie vite sau se vinde carne; măcelărie. De cu noapte mă scol, ca să mă duc să jupesc vitele la meserniță. SADOVEANU, O. II 433.

MESERNIȚĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Măcelărie. A: Cum iaste nevoie a goni cîinele de la meserniță, așea iaste nevoie a goni deșarta mărire. L SEC, XVII; 132r. Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisese. CANTEMIR, IST. Cîndu duc pe bou la meserniță, denainte asudă, iar denapoi tremură. B 1779, 39r; cf. L SEC. XVII, 8r; NCCD, 67. C: Pavel apostol învăță varece să vinde la mesernile să mîncați. CAT. CALV. // B: Ca un cîine ce-i deprins la meserniță (marg.: magherniță). L ante 1693, 26v; cf. L ante 1693, 208v. ♦ (Mold., Ban.) Măcel, masacru. A: Nu era altă, fără direaptă osînda pentru faptele lor și nu război sau vreo apărare, ce direaptă mesearniță. M. COSTIN. C: Meserniczè. Macellum. AC, 353. Etimologie: bg. mesarnica, scr. mesârnica.

meserniță f. Mold. unde se taie vitele și se vinde carne.

mesérniță și (Ban.) mesárniță și f., pl. e (bg. sîrb. mesarnica). Vechĭ. Măcelărie. Fig. Măcel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mesérniță (reg.) s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe

mesérniță s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESÉRNIȚĂ s. v. masacru, măcel, măcelărie.

meserniță s. v. MASACRU. MĂCEL. MĂCELĂRIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

meserníță, meserníțe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru.

Intrare: meserniță
meserniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meserniță
  • mesernița
plural
  • mesernițe
  • mesernițele
genitiv-dativ singular
  • mesernițe
  • meserniței
plural
  • mesernițe
  • mesernițelor
vocativ singular
plural

meserniță

etimologie: