4 definiții pentru meserătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meserătate sf [At: PSALT. HUR. 24v/10 / V: (înv) ~săr~, (reg) măsăr~ / E: measer + -ătate] 1 (Înv) Sărăcie. 2 (Înv) Suferință. 3 (Înv) Umilință. 4 (Îvr) Milă. 5 (Mol; îf măsărătate) Om lacom, nesățios.

meserătáte f. (d. meser). Vechĭ. Sărăcie. – Și mișelătate.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESERĂTÁTE s. v. lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie.

meserătate s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEFERICIRE. NENOROC. NENOROCIRE. NEVOIE. SĂRĂCIE.

Intrare: meserătate
meserătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meserătate
  • meserătatea
plural
  • meserătăți
  • meserătățile
genitiv-dativ singular
  • meserătăți
  • meserătății
plural
  • meserătăți
  • meserătăților
vocativ singular
plural