4 definiții pentru mescătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mescătoare sf [At: MARDARIE, L. 92 / Pl: ~ori / E: mesca + – (ă)toare] (Înv) Găleată.

MESCĂTOARE s.f. (Olt.) Vadră, găleată. Počrŭpalo: mescătoare. MARDARIE, 205. Črupalo, počrŭpalo: mescătoare, pocerpală, vadră. MARDARIE, 290. Etimologie: mesca + suf. -(ă)toare. Vezi și mescător, mește, nemeștit. Cf. g ăl e a t ă (1).

mescătoáre f., pl. orĭ (d. mesc). Vechĭ. Găleată, cĭubăr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mescătoáre, mescătóri, s.f. (înv.) găleată, ciubăr.

Intrare: mescătoare
mescătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mescătoare
  • mescătoarea
plural
  • mescători
  • mescătorile
genitiv-dativ singular
  • mescători
  • mescătorii
plural
  • mescători
  • mescătorilor
vocativ singular
plural