3 definiții pentru meroplancton
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
meroplancton sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr méroplancton] (Blg) Plancton marin care se găsește în apropierea coastelor.
MEROPLANCTON s.n. (Biol.) Plancton marin care se găsește în apropierea coastelor. [< fr. méroplancton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEROPLANCTON s. n. plancton sezonier. (< fr. méroplancton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: meroplancton
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
meroplanctonsubstantiv neutru
- 1. Plancton marin care se găsește în apropierea coastelor. DN
- diferențiere Plancton sezonier. MDN '00
etimologie:
- méroplancton DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.