4 definiții pentru mermer
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mermer s [At: MN (1836), 50/49 / Pl: nct / E: tc (yalanci) mermer] (Tcm; iuz) Stuc.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERMER s. v. stuc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mermer s. v. STUC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERMÉR subst. (Turcism ieșit din uz) Stuc. [Cu ghips] se fac tencuielile cunoscute subt numirea turcească mermer. MN (1 836), 50149. Pereții odăilor, toți cu mermer (stuc), imitînd marmurile cele mai rare. REV. NOUĂ, II, 173. - Pl.: ? – Din tc. [yalancı] mermer.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mermer
mermer substantiv neutru
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)