2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mereza v vz meriza
meriza vi [At: PUȘCARIU, L. R. I, 307 / V: mereza / Pzi: 3 ~zează, meriză / E: ml meridiare] (Trs; d. vite) A se odihni la umbră în timpul verii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
meriza pers. 3 sg. meriză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meriza, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. ♦ Meriza, toponim în Odești. (Trans. de Nord, Maram.). – Lat. meridiare „a se odihni după-amiaza” (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meriza, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. Meriza, toponim în Odești. – Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă (meridzatí).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEREZÁ vb. I v. meriza.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERIZA vb. I. Intranz. (Prin Transilv., despre vite) A se odihni (la umbră) în timpul verii. Răspîndirea de-a lungul Carpaților polonezi a cuvintelor românești din graiul păstoresc : bircă. . . merinde, rumega, meriza. PUȘCARIU, L. R. I, 307. Noi mergem la bradul cel mare (la) care merizează ciurda celor 99 de sate. GR. S. V, 136. D'ecît cu barbatul prostŭ, Mai bire la uăi pidosŭ, Că oile-or meriza Și altul oi capata. ARH. FOLK. V, 141, cf. MAT. DIALECT, I, 212. - Prez. ind. pers. 3: merizează și meriză (com. din ARIEȘENI-ORADEA). – Și: merezá vb. I. MAT. DIALECT. I, 212. – Lat. meridiare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|