2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mereza v vz meriza

meriza vi [At: PUȘCARIU, L. R. I, 307 / V: mereza / Pzi: 3 ~zează, meri / E: ml meridiare] (Trs; d. vite) A se odihni la umbră în timpul verii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MERIZÁRE s. f. v. meriza. [DAR]

merizá pers. 3 sg. meríză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.

merizá, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. ♦ Meriza, toponim în Odești. (Trans. de Nord, Maram.). – Lat. meridiare „a se odihni după-amiaza” (DER, MDA).

merizá, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. Meriza, toponim în Odești. – Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă (meridzatí).

Intrare: merizare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merizare
  • merizarea
plural
  • merizări
  • merizările
genitiv-dativ singular
  • merizări
  • merizării
plural
  • merizări
  • merizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: meriza
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meriza
  • merizare
  • merizat
  • merizatu‑
  • merizând
  • merizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • meri
(să)
  • merize
  • meriza
  • meriză
  • merizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • meri
(să)
  • merize
  • merizau
  • meriza
  • merizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)