3 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniștit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. și reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre ființe) Mulți, numeroși. – Cf. magh. merö „rigid, fix”.

MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniștit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. și reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre ființe) Mulți, numeroși. – Cf. magh. merö „rigid, fix”.

mereu, ~eie [At: (a. 1617) IORGA, D. B. I, 33 / V: (înv, 1-5) ~eae, (reg, 13-16) ~riu, (6-12) mireu / Pl: ~ei, ~eie / E: ns cf mg merö „rigid, fix”] 1 a (Îrg; îoc umblător, mișcător, plutitor; îs) Pod ~ Pod fix care se întinde de la un mal la altul al unei ape. 2 a (Îrg) Care are o alcătuire sau o structură unitară Si: nediferențiat, omogen. 3 a (Îrg) Care se întinde unul după altul, fără întrerupere, formând un tot Si: continuu, neîntrerupt. 4 a (Îrg; pex) Care se întinde până departe Si: întins, mare1, vast. 5 a (Reg; lpl, d. ființe) Care se află în număr mare Si: mulți, numeroși. 6 av (Temporal) Fără încetare Si: întruna, necontenit. 7 av (Temporal) La intervale foarte scurte. 8 av (Reg; modal) Fără grabă Si: domol. 9 av (Reg; modal) Liniștit. 10 av (Pop; îe) A sta ~ A sta liniștit. 11 av (Pfm; îae, Imt) Astâmpără-te! 12 av (Pfm; îae; Imt) Lasă-mă în pace! 13 a (Mun; d. oameni) Paralizat. 14 a (Mun; d. oameni) Țeapăn. 15 a (Mun; d. oameni) Degerat. 16-17 smf, a (Reg; dep) (Om) lipsit de vigoare, de energie, de inițiativă. 18 sn (Reg) Durere pătrunzătoare localizată în mușchi și care împiedică mișcările Si: cârcel. corectată

MERÉU2, -ÉIE, merei, adj. (Regional) Care se întinde pînă departe; vast, întins, nesfîrșit. Codrii merei... se văd spre dreapta. SADOVEANU, N. P. 19. Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu. Pod mereu pîn’ la Brașeu Să treci, bade, tu și eu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. Ca vulturul se uita... Peste cîmpi merei pustii. ALECSANDRI, P. P. 198. ◊ Fig. (Rar) încordat, întins. Trei cai aleargă-n urmă-i selbatici de merei. COȘBUC, P. II 196.

MERÉU1 adv. (Indică continuarea sau repetarea unei acțiuni ori durata neîntreruptă a unei stări) Neîncetat, necontenit, într-una, fără răgaz, continuu. Ghervane vechi... Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, P. 26. Dincă... mereu își scoate ceasornicul, mereu privește pe fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ◊ (Întărit prin «tot») Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mînă rece. EMINESCU, O. I 120.

MERÉU2, -ÉIE, merei, adj. (Reg.) Care se întinde până departe; întins, vast. – Comp. magh. merö „absolut”.

MERÉU2 ~ie (~i, ~ie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.

MERÉU1 adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârșit. /Orig. nec.

mereu a. continuu: în codrii mereu pustii AL. ║ adv. într’una, fără încetare: plouă mereu. ║ n. Mold. lemn fără noduri. [Origină necunoscută].

meréŭ, -éĭe adj., pl. f. tot așa (cp. cu ung. merö, curat, absolut). Vechĭ. Continuŭ, întins, imens: codri mereĭ, pădurĭ mereĭe (și azĭ în Trans.: cît e dealu de mereŭ). Pod mereŭ (și azĭ în Serbia), pod permanent, stabil, fix (nu umblător). Est. Lemn mereŭ, lemn rătund, obleț, nedespicat (V. drughinar). Adv. Continuŭ, neîncetat, într’una: ploŭa mereŭ. Trans. Ban. Olt. Încet, domol: stăĭ mereŭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meréu1 (înv., reg.) adj. m., pl. meréi; f. sg. și pl. meréie (-re-ie)

meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. și pl. meréie (sil. -re-ie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.

MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, înghețat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veșnic.

MERÉU adv. v. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel.

mereu adv. v. AGALE. ALENE. BINIȘOR. DOMOL. ÎNCET. ÎNCETINEL. ÎNCETIȘOR. LIN. LINIȘTIT. UȘUREL.

MEREU adv. 1. continuu, încontinuu, întruna, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 3. întruna, totuna. (O ținea ~ că...)

mereu adj. v. CONTINUU. CUPRINZĂTOR. DEGERAT. ETERN. ÎNGHEȚAT. ÎNTINS. LARG. MARE. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NESFÎRȘIT. PARALIZAT. PERMANENT. PERPETUU. VAST. VEȘNIC.

Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodată


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meréu adv.1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt puțin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păși; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Pașca, Dacor., X, 315.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEREU, fam. din Lipia, -Buzău < adv. și adj.; cf. Merei, s. r. Buzău.

IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.

Intrare: Mereu
Mereu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mereu
Intrare: mereu (adj.)
mereu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A102)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereu
  • mereul
  • mereu‑
  • mereie
  • mereia
plural
  • merei
  • mereii
  • mereie
  • mereiele
genitiv-dativ singular
  • mereu
  • mereului
  • mereie
  • mereiei
plural
  • merei
  • mereilor
  • mereie
  • mereielor
vocativ singular
plural
Intrare: mereu (adv.)
mereu2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DLRLC, DOR
  • mereu
  • mere
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mereu (adj.)

etimologie:

mereu (adv.)

  • 1. Fără răgaz; la intervale scurte.
    exemple
    • Ghervane vechi... Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, P. 26.
      surse: DLRLC
    • Dincă... mereu își scoate ceasornicul, mereu privește pe fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. 208.
      surse: DLRLC
    • Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. EMINESCU, O. I 129.
      surse: DLRLC
    • Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mînă rece. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Din ce în ce mai mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Se depărtează mereu.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Fără grabă.

etimologie: