18 definiții pentru miraz (minunăție)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRAZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.
MIRAZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miraz2 sns [At: ANON. CAR. / V: mer~ / E: cf mira1] (Ban, Olt) 1 Lucru sau faptă care trezește mirare, admirație sau dezaprobare. 2 Ciudățenie. 3 (Îlav) De ~ Foarte bine Si: minunat, strașnic. 4 (Îe) Mai mare meraz Spre mirarea tuturor. 5 (Îe) A fi vrednic de ~ A fi vrednic de batjocură. 6 (Îe) A fi (sau a se face) de ~ (sau de ~ul lumii) A se face de râs.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRAZ s.n. (Ban.) Lucru neobișnuit; ciudățenie. Miraz. Prodigium. Spectaculum. AC, 354. Etimologie: cf. mira. • Cf. d i v, m i r a c, ș a n ț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meraz1 sn vz miraz1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meraz2 sn vz miraz2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mireaz2 sn vz miraz1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meraz n. V. miraz.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merás și meráz, V. miraz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miraz1 (minunăție) (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miraz1 (minunăție) (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miraz (minunăție) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRAZ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, moștenire, năstrușnicie, năzdrăvănie, patrimoniu, poznă, succesiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miraz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. MOȘTENIRE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRÁZ2 s. n. (sg.) (Ban., Olt.) Lucru sau faptă care deșteaptă mirare, admirație sau dezaprobare; ciudățenie. Cf. ANON. CAR., BARONZI, 114. ◊ L o c. a d v. De miraz = foarte bine, minunat, strașnic. Haideți neică, haida. . . Cu ogari în provaz Merge de miraz, Cu șoimei pe mînă Merge de minune. ANT. LIT. POP. I, 305. ◊ E x p r. Mai mare meraz = spre mirarea tuturor. Cu paloșu-n mînă, Cu Vidra-nainte, De lua aminte Ogarii-n privaz, Mai mare meraz. PĂSCULESCU, L. P. 180. A fi vrednic de miraz = a fi vrednic de batjocură. Nu știu de minune sau de miraz iaste vreadnic. ȚICHINDEAL, F. 223/21. A fi (sau a se face) de miraz (sau de mirazul lumii) = a se face de rîs, v. r î s. Fire-ai de miraz să fii, năzdrăvan ce ești. MERA, L. B. 93. Te-ai făcut de mirazul lumii. Com. din BANAT. Și: meráz s. n. – Cf. m i r a1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÁZ2 s. n. v. miraz2.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÁZ1 s. n. v. miraz1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEREÁZ1 s. n. v. miraz1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
miraz, mirazurisubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.