2 intrări

26 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENTÁL, -Ă, mentali, -e, adj., s. n. Care se referă la mentalitate, privitor la mentalitate. ◊ (Substantivat) Mentalul colectiv. – Din fr. mental.

mental1, ~ă a vz mintal

mental2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr mental, it mentale] (Rar) Al bărbiei.

MENTÁL, -Ă, adj. v. mintal.

MENTÁL, -Ă adj. v. mintal.

MENTÁL2, -Ă adj. Al bărbiei. [< fr. mental, it. mentale, cf. lat. mentum – bărbie].

MENTÁL1, -Ă adj. v. mintal.

MENTÁL, -Ă adj. al bărbiei. (< fr. mental)

mental a. care se face în minte: calcul mental; alienațiune mentală, nebunie.

*mentál, -ă adj. (lat. mentalis, d. mens, mentis, minte). Al mințiĭ, al spirituluĭ: operațiune mentală. Alienațiune mentală, nebunie. Restricțiune (saŭ rezervă) mentală. V. restricțiune. Adv. Din punctu de vedere al mințiĭ. În gînd: a socoti mental. – Fals mintal.

MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte; care se produce, se petrece în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se produce, se petrece în minte. – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).

mintal, ~ă [At: CARAGIALE, O. VII, 213 / V: men~ / Pl: ~i, ~e / E: fr mental] 1 a Care aparține minții. 2 a Care se referă la funcțiunile minții, ale inteligenței Vz spiritual. 3 a (Îs) Debil ~ Persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 4 a (Îs) Alienație (sau alienare) ~ă Nebunie. 5-6 a, av (Care se petrece) în minte.

MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se face în minte. [Var.: mentál, -ă adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).

MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. Care se referă la minte, care aparține minții, care se face în minte. Calcul mintal.închipuiește-ți ce-ar fi cînd s-ar uni, printr-o organizație perfectă, sforțările mintale ale tuturor oamenilor spre aceeași țintă! REBREANU, P. S. 40. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = bolnav care prezintă întîrzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice (inteligență, memorie, atenție etc). Variantă: mentál, -ă (ARGHEZI, P. T. 120, CARAGIALE, O. VII 213) adj.

MINTÁL, -Ă adj. Referitor la minte; făcut în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -ă adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, după minte].

MINTÁL, -Ă adj. 1. referitor la minte. ♦ alienație ~ă = nebunie; debil ~ = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului. 2. care se face în minte. (< fr. mental, lat. mentalis)

MINTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de minte; propriu minții. Boală ~ă. ◊ Calcul sau operație ~ă calcul făcut în minte. Alienat ~ persoană care și-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mentál1 (psih.) adj. m., pl. mentáli; f. mentálă, pl. mentále

mentál2 s. n., art. mentálul

mentál adj. m., pl. mentáli; f. sg. mentálă, pl. mentále

mintál (med.) adj. m., pl. mintáli; f. mintálă, pl. mintále

mintál adj. m., pl. mintáli; f. sg. mintálă, pl. mintále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINTÁL adj. 1. intelectual. 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.

MINTAL adj. 1. cerebral, intelectual, rațional, spiritual. (Activitate ~.) 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.

Intrare: mental
mental
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mintal
mintal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mintal
  • mintalul
  • mintalu‑
  • minta
  • mintala
plural
  • mintali
  • mintalii
  • mintale
  • mintalele
genitiv-dativ singular
  • mintal
  • mintalului
  • mintale
  • mintalei
plural
  • mintali
  • mintalilor
  • mintale
  • mintalelor
vocativ singular
plural
mental adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mental
  • mentalul
  • mentalu‑
  • menta
  • mentala
plural
  • mentali
  • mentalii
  • mentale
  • mentalele
genitiv-dativ singular
  • mental
  • mentalului
  • mentale
  • mentalei
plural
  • mentali
  • mentalilor
  • mentale
  • mentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mental

  • 1. Care se referă la mentalitate, privitor la mentalitate.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
  • 2. Al bărbiei.
    surse: DN

etimologie:

mintal mental

  • 1. Care aparține minții, privitor la minte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Închipuiește-ți ce-ar fi cînd s-ar uni, printr-o organizație perfectă, sforțările mintale ale tuturor oamenilor spre aceeași țintă! REBREANU, P. S. 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Alienație mintală = nebunie
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Care se produce, se petrece în minte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Calcul mintal.
      surse: DLRLC

etimologie: