2 definiții pentru mensar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MENSAR s.m. Nume dat unor magistrați romani, care, în timpuri de mare lipsă de bani pe piață, erau însărcinați să împrumute bani acelora care puteau oferi un gaj. [< lat. mensarius].
MENSAR s. m. nume dat unor magistrați romani, care, în timpuri de mare lipsă de bani pe piață, erau însărcinați să împrumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: mensar
mensar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mensar, mensarisubstantiv masculin
- 1. Nume dat unor magistrați romani, care, în timpuri de mare lipsă de bani pe piață, erau însărcinați să împrumute bani acelora care puteau oferi un gaj. DN
etimologie:
- mensarius DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.