10 definiții pentru menitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MENITOR, -OARE, menitori, -oare, adj. (Înv.) Care prevestește ceva; prevestitor. – Meni + suf. -tor.
menitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 241 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: meni + -tor] (Înv) Care prevestește Si: prevestitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MENITOR, menitori, s. m. (Înv.) Cel care prevestește ceva; prevestitor. – Meni + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MENITOR, -OARE, menitori, -oare, adj. (În superstiții, rar) Care menește, care prezice, care prorocește. (Substantivat) Acest nor gros este un menitor prevestitor soartei orașului. NEGRUZZI, S. I 270.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
menitoriu, ~oare a vz menitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
menitor (înv.) adj. m., pl. menitori; f. sg. și pl. menitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
menitor (înv.) adj. m., pl. menitori; f. sg. și pl. menitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
menitor adj. m., pl. menitori; f. sg. și pl. menitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MENITÓR, -OARE adj. (Învechit) Care menește (3), prevestește; prevestitor. Deci acmu și noi ale noastre pustii părăsind, de mare nevoie la menitoriu glasul tău am năzuit. CANTEMIR, IST. 241. ◊ (Substantivat) Nu ți-ai închipuit oare atunci că acest nor gros este un menitor prevestitor soartei orașului și a țării ?. NEGRUZZI, S. I, 270. – Pl.: menitori, -oare. – Și: (învechit) menitóriu adj. - Meni + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MENITÓRIU adj. v. menitor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
menitor, menitoareadjectiv
- 1. Care prevestește ceva. DEX '09 DLRLCsinonime: prevestitor
- Acest nor gros este un menitor prevestitor soartei orașului. NEGRUZZI, S. I 270. DLRLC
-
etimologie:
- Meni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.