13 definiții pentru menajer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENAJÉR, -Ă, menajeri, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva. ♦ (Rar) Gospodină. 2. Adj. Care ține de menaj, privitor la menaj, de uz casnic. – Din fr. ménagère.[1]

  1. În original: MANAJÉR, evident greșit. — LauraGellner

menajer, ~ă [At: I. IONESCU, D. 327 / V: (înv, 1) ~agere sf / Pl: ~e / E: fr ménagère] 1 sf (Rar) Gospodină. 2 sf Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva, de exemplu a unui bărbat necăsătorit Vz îngrijitoare. 3 sm (Îvr) Intendent (1). 4 a Referitor la gospodărie. 5 a De uz casnic. corectată

MENAJÉR, -Ă, menajeri, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva. ♦ (Rar) Gospodină. 2. Adj. De menaj, privitor la menaj, de uz casnic. – Din fr. ménagère.

MENAJÉR, -Ă, menajeri, -e, adj. Care privește menajul, de menaj. Treburi menajere.

MENAJÉR, -Ă adj. De menaj, pentru menaj. [Cf. fr. ménager].

MENAJÉR, -Ă I. adj. referitor la gospodărie; de menaj. II. s. f. gospodină. ◊ femeie angajată să conducă gospodăria cuiva. (< fr. ménager)

MENAJÉR ~ă (~i, ~e) Care ține de menaj; de uz casnic. /<fr. ménager

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

menajer adj. m., pl. menajeri; f. menaje, pl. menajere

menajer adj. m., pl. menajeri; f. menajeră, pl. menajere

menajér s. m., adj. m., pl. menajéri; f. sg. menajéră, pl. menajére

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MENAJER adj. casnic, domestic. (Aparat de uz ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MENAJÉR, -Ă subst., adj. 1. S. f. (Rar) Gospodină. Doamna Săftica se ocupă, ca o bună menagere, nu numai cu grădina din care scoate toate verdețele și legumele trebuitoare casei, dar și cu creșterea și înmulțirea paserilor. I. IONESCU, D. 327. ♦ Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva (mai ales a unui bărbat necăsătorit). V. î n g r i j i t o a r e. Cel d-al doilea este copilul. . . Păunii. . ., menajeră care trăiește cu lucrul pe la case boierești. CARAGIALE, ap. CADE. O femeie tînără, cu înfățișare de menajeră, se arătă în pragul unei uși lăturalnice. HOGAȘ, DR. II, 196. 2. S. m. și f. (Învechit, rar) Econom, intendent. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. 3. Adj. Privitor la gospodărie ; de uz casnic, de menaj (1). Aceste motoare au aplicații numeroase, de pildă în aparatele menajere. CIȘMAN, FIZ. II, 492. – Pl.: menajere. – Și: (învechit, 1) menagére s. f. – Din fr. ménagère.

Intrare: menajer
menajer adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menajer
  • menajerul
  • menajeru‑
  • menaje
  • menajera
plural
  • menajeri
  • menajerii
  • menajere
  • menajerele
genitiv-dativ singular
  • menajer
  • menajerului
  • menajere
  • menajerei
plural
  • menajeri
  • menajerilor
  • menajere
  • menajerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menajer, menajeadjectiv

  • 1. Care ține de menaj, privitor la menaj, de uz casnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Treburi menajere. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.