11 definiții pentru menajament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

menajament sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~e / E: fr ménagement] (Mpl; șîe a trata cu ~e) Tact față de sensibilitatea unei persoane, pe care din respect, din interes etc. vrem s-o cruțăm de neplăceri etc. Si: menajare.

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. Menajare, cruțare. Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175. Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187.

MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].

MENAJAMÉNT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement)

MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menajamént s. n., pl. menajaménte

menajamént s. n., pl. menajaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MENAJAMENT s. menajare. (Să-i spui cu ~te.)

Menajament ≠ bruschețe, brutalitate

Intrare: menajament
menajament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menajament
  • menajamentul
  • menajamentu‑
plural
  • menajamente
  • menajamentele
genitiv-dativ singular
  • menajament
  • menajamentului
plural
  • menajamente
  • menajamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menajament

  • 1. adesea (la) plural Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.).
    exemple
    • Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175.
      surse: DLRLC
    • Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187.
      surse: DLRLC

etimologie: