meldui [At: DENSUSIANU, Ț. H. 324 / V: metui, mil~ / Pzi: ~esc / E: ger melden] 1 vr (Gmî; Trs, Buc; d. militari) A se prezenta înaintea superiorului pentru a raporta. 2 vr (Reg) A relata. 3 vt (Reg) A reclama.

meltui v vz meldui

mildui² vt vz meldui

meldui, melduiesc, vb. IV (reg.) a se prezenta la raport militar.

MELDUÍ vb. IV. Refl. (Germanism învechit, prin Transilv. și Bucov. ; despre militari) A se prezenta înaintea superiorului pentru a raporta ; a ieși la raport. ◊ Mă melduiesc ascultător = raportez cu respect. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ P. ext. A relata. Dară Vida ce lucra? Colaci albi-mi frămînta Și frumos că mi-i cocea, La Ianăș să meltuea: „Iacă, Ianăș, domnu meu, Că ce-ai poruncit, Eu toate le-am împlinit: Colaci albi i-am frămîntat.” DENSUSIANU, Ț. H. 324. ♦ T r a n z. A denunța, a reclama, a pîrî. I-o mnelduit la fițîri [= ofițer]. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. LEXIC REG. 114. - Prez. ind.: melduiesc. - Și: meltuí, milduí (LEXIC REG. 114) vb. IV. – Din germ. melden.

MELTUl vb. IV v. meldui.

MILDUͲ vb. IV v. meldui.