11 definiții pentru melodist
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MELODIST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din fr. mélodiste.
melodist sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iști / E: fr mélodiste] 1 Compozitor de melodii (1). 2 (îoc armonist) Muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică. 3 (Îoc armonist) Compozitor în ale cărui lucrări muzicale predomină elementul melodic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELODIST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și f. Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din fr. mélodiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELODIST s.m. Compozitor de melodii. [Cf. fr. mélodiste, it. melodista].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELODIST, -Ă s. m. f. compozitor de melodii. (< fr. mélodiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MELODIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Compozitor pasionat de elementul melodic. /<fr. mélodiste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*melodíst, -ă s. Muzicant care compune melodiĭ, care se interesează maĭ mult de melodie: Bellini e maĭ ales melodist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
melodist (rar) s. m., pl. melodiști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
melodist (rar) s. m., pl. melodiști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
melodist s. m., pl. melodiști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MELODÍST s. m. Compozitor de melodii (1) ; (în opoziție cu armonist) muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică ; compozitor în ale cărui lucrări muzicale predomină elementul melodic. Cf. SCRIBAN, D. [Compozitorul] se dovedește odată mai mult un melodist inspirat. M 1965, nr. 9, 2. - Pl.: melodiști. – Din fr. mélodiste.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
melodist, melodiștisubstantiv masculin melodistă, melodistesubstantiv feminin
- 1. Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- mélodiste DEX '09 DEX '98 DN