melilit sn [At: CANTUNIARI, L. M. / V: ~ă sfi / E: fr mélilite, ger Melilith] Silicat natural de aluminiu și calciu, cristalizat de obicei în sistem pătratic.

MELILIT s.n. (Chim.) Silicat natural de aluminiu și calciu. [< fr. mélilite, germ. Melilith].

melilită sf vz melilit

melilit s. n.

MELI-₂ „miere”. ◊ gr. meli „miere” > fr. méli-, engl. id. > rom. meli-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., dizaharidă izomeră cu lactoza, formată dintr-o moleculă de glucoză și una de galactoză, fiind sintetizată de plante ca: oleaceele, malvaceele etc.; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu miere; ~lit (v. -lit₁), s. n., amestec izomorf de silicați gălbui, care se formează în rocile efuzive tinere, din lave leucitice și nefelinice.

MELILÍT subst. Silicat natural de aluminiu și calciu, cristalizat de obicei în sistem pătratic. Cf. CANTUNIARI, L. M., LTR². - Și: melilită s. f. cantuniari, L. M. – Din fr. mélilite, germ. Melilith.

MELILÍTĂ s. f. v. melilit.