3 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELIȚÁT1 s. n. Melițare. – V. melița.

MELIȚÁT1 s. n. Melițare. – V. melița.

MELIȚÁT2, -Ă, melițați, -te, adj. (Despre cânepă, in) Zdrobit și curățat cu melița. – V. melița.

MELIȚÁT2, -Ă, melițați, -te, adj. (Despre cânepă, in) Zdrobit și curățat cu melița. – V. melița.

melițat2, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 725 / Pl: ~ați, ~e / E: meliță] (D. cânepă sau in) Zdrobit cu melița (1) și curățat de partea lemnoasă, pentru ca fibrele să poată fi prelucrate.

melițat1 sn [At: GOLESCU, Î. 10 / E: melița1] Operație de zdrobire și de înlăturare, cu ajutorul meliței (1), a părților lemnoase de la tulpinile topite de in și de cânepă, pentru alegerea fuiorului Si: melițare1 (1).

MELIȚÁT2, -Ă, melițați, -te, adj. (Despre cînepă, in etc.) Zdrobit și ales, curățat cu melița. Importul este cîteodată din grîu, orz... cînepă melițată. I. IONESCU, M. 725.

MELIȚÁT1 s. n. Faptul de a melița. Melițatul, adecă desfacerea părții textile de partea lemnoasă, se face cu ajutorul meliței. PAMFILE, I. C. 206.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

melinița v vz melița1

melița2 v vz amenința

melița1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ința, ~leța, (cscj) ~leți / Pzi: meliț, (reg) ez / E: meliță] 1 vt (C. i. părțile lemnoase ale tulpinilor de in sau de cânepă topite) A zdrobi cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 vt (Fig) A snopi în bătaie. 3 vi (Fig; șîe a ~ cu gura, a ~ din gură) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni. 4 (Fam; îe) Îi ~ță gura Se zice despre un om care vorbește repede.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la cînepă, in etc.) A zdrobi cu melița, după topire, părțile lemnoase ale tulpinii de cînepă sau de in pentru a alege fuiorul și a înlătura puzderiile. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perii, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. Ș-am cules-o [cînepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. 2. Tranz. Fig. A bate strașnic pe cineva, a snopi (în bătaie). Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. 3. Intranz. Fig. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stîngă, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.

A MELIȚÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță

melițà v. 1. a sfărâma inul sau cânepa cu melița; 2. fam. a bate strașnic. [Tras din meliță).

2) méliț și -éz, a v. tr. (d. meliță). Sfărîm cînepa saŭ inu cu melița. Fig. Fam. Bat strașnic. Bleotocăresc, trăncănesc, flecăresc, vorbesc mult: toată ziŭa melița din gură. Dos. Clipesc (adică „mișc des pleoapele”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melițá (a ~) vb., ind. prez. 3 méliță

melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELIȚÁT s. melițare. (~ul plantelor textile.)

MELIȚAT s. melițare. (~ plantelor textile.)

MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

melița vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melițá, melițez, vb. tranz. – 1. A lovi, a îmblăti. 2. A sta cu gura pe cineva, a certa, a striga la cineva: „Atunci om sări amândouă cu gura pe el, și-atâta l-om melița și l-om blăstăma până ce ne-a face pe voie” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 65). – Din meliță (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: melițat (adj.)
melițat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melițat
  • melițatul
  • melițatu‑
  • melița
  • melițata
plural
  • melițați
  • melițații
  • melițate
  • melițatele
genitiv-dativ singular
  • melițat
  • melițatului
  • melițate
  • melițatei
plural
  • melițați
  • melițaților
  • melițate
  • melițatelor
vocativ singular
plural
Intrare: melițat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melițat
  • melițatul
  • melițatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • melițat
  • melițatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: melița
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melița
  • melițare
  • melițat
  • melițatu‑
  • melițând
  • melițându‑
singular plural
  • meliță
  • melițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meliț
(să)
  • meliț
  • melițam
  • melițai
  • melițasem
a II-a (tu)
  • meliți
(să)
  • meliți
  • melițai
  • melițași
  • melițaseși
a III-a (el, ea)
  • meliță
(să)
  • melițe
  • melița
  • meliță
  • melițase
plural I (noi)
  • melițăm
(să)
  • melițăm
  • melițam
  • melițarăm
  • melițaserăm
  • melițasem
a II-a (voi)
  • melițați
(să)
  • melițați
  • melițați
  • melițarăți
  • melițaserăți
  • melițaseți
a III-a (ei, ele)
  • meliță
(să)
  • melițe
  • melițau
  • melița
  • melițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

melițat (adj.)

  • 1. (Despre cânepă, in) Zdrobit și curățat cu melița.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Importul este cîteodată din grîu, orz... cînepă melițată. I. IONESCU, M. 725.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi melița
    surse: DEX '09 DEX '98

melițat (s.n.)

  • 1. Faptul de a melița.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: melițare un exemplu
    exemple
    • Melițatul, adecă desfacerea părții textile de partea lemnoasă, se face cu ajutorul meliței. PAMFILE, I. C. 206.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi melița
    surse: DEX '09 DEX '98

melița

  • 1. tranzitiv A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78.
      surse: DLRLC
    • Ș-am cules-o [cânepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A bate strașnic pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: snopi un exemplu
      exemple
      • Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stînga, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89.
      surse: DLRLC
    • Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312.
      surse: DLRLC
    • Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • meliță
    surse: DEX '98 DEX '09