13 definiții pentru mehlem

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mehlem sn [At: CANTEMIR, IST. 212 / V: meflem, (Buc) melhim / Pl: ~uri / E: tc melhem] (Tcî) 1 Alifie. 2 Murdărie. 3 Excremente.

MEHLEM s.n. (Mold.) Alifie. La rana rea și grea, mehlemul și leacul de să și află. CI, 174. Ce meflemul nu vindica, vindica fierul. CANTEMIR, IST. Fiiindcă preste tot sînt răniți, nu iaste unde să pui alifii, nu iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde să pui bleastur. I. MINIAT. ◊ Fig. Împuțite ranele, vrăjmașii cu mehlemul adevăratei dragoste ungîndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR, IST. Variante: meflem (CANTEMIR, IST). Etimologie: tc. melhem.

mehlém n., pl. urĭ (turc. mehlem, unsoare, d. ar. merhem, d. ngr. málagma, V. amalgamă). Vechĭ. Unsoare. Fig. Balsam.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEHLEM s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

mehlem s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mehlem (mehlemuri), s. n.1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînță. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEHLÉM s. n. (Turcism învechit și regional) Alifie. La rana rea și grea mehlemul și leacul. . . se... află. CANTEMIR, IST. 212. Ce meflemul nu vindica, vindica fierul, id. ib. 340. Fiindcă preste tot sînt răniți, nu iaste unde să pui alifii, nu iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde să pui bleastur (a. 1780). CAT. MAN. I, 355. Alifie bună de vindecat la răni: trementin, samoladon, sacăz și ceară albă, aceastea topite amestecîndu-le și făcînd „ mehlem”, să ungi. POP., ap. HEM 868. ◊ F i g. Împuțite ranele, vrăjmașii cu mehlemul adevăratei dragoste ungîndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR, IST. 382. ♦ Murdărie, jeg, slin ; excremente. În dormitoare aveai nălucirea iadului; saltele de paie putrezite. . ., papuci mucegăiți și puturoși, ciorapii plini de mehlem și ciuruiți. CIAUȘANU, R. SCUT. 63. - Și: meflém, (Bucov.) melhím (I. CR. I, 60) s. n. – Din tc. melhem.

Intrare: mehlem
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehlem
  • mehlemul
  • mehlemu‑
plural
  • mehlemuri
  • mehlemurile
genitiv-dativ singular
  • mehlem
  • mehlemului
plural
  • mehlemuri
  • mehlemurilor
vocativ singular
plural
meflem
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
melhim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)