13 definiții pentru melez
din care- explicative (6)
- morfologice (1)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
melez [At: (a. 1783) URICARIUL, XXI, 368 / V: ~es, ~et, ~eț / Pl: (1, 4) ~i / E: tc melez „amestec”] 1 sm Țesătură de mătase amestecată cu lână sau cu bumbac, care se fabrica în trecut. 2 a (Înv, îf meles) Amestecat. 3 sn (Iht; reg; îf meles, meleț) Răspăr (Acerina schraetser). 4 sm (Iht; reg; îf meles, meleț) Ghiborț (Acerina cernua).
melez n. Mold. materie de lână și de mătase: cămăși de melez. [Turc. MELEZ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meléz n., pl. urĭ (turc. melez, ar. meles, amestecat). Est. Sec. 19. Stofă de mătase amestecată cu bumbac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meles sm, a vz melez
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melet sm vz melez
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meleț sm vz melez
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
melez s. m., pl. melezi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
melez s. n. – Țesătură de mătase amestecată cu bumbac. Tc. melez, din arab. meles „amestec” (Șeineanu, II, 256), cf. sb. melez. Sec. XIX, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
melez, melezuri, s.n. (înv.) stofă de mătase cu bumbac sau de lână cu bumbac.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MELÉZ s. m., adj. 1. S. m. țesătură de mătase amestecată cu lînă (ȘIO II1, 256) sau cu bumbac (CADE), care se fabrica în trecut. 6 bohcealîcuri, 4 de melezi, unul cusut, unul de borangiuc (a. 1 783). URICARIUL, XXI, 368. 1 boșcealăc de nun, dă meletu (a. 1815). IORGA, S. D. VII, 44. 4 cămăși dă pînză supțire, piepții, mînecile meletu. . . 1 boșcealîc dă ginere: cămașa, izmenile meletu (a. 1815). id. ib. Un tacîm de așternut, de agabanii. . . Un tacîm de melez (a. 1821). id. ib. XXII, 317. 4 patru cămeși melez, 2 două cămeși pînzâ (a. 1824) id. ib. XXI, 202. Țesea La burangic sau melez. C. STAMATI, ap. TDRG. .2 Adj. (Învechit, în forma méles) Amestecat. 10 ocă zahăr meles (a. 1 825). ap. T. PAPAHAGI, C. L. 30. 3. S. m. (Regional; în formele meles, méleț) Numele a doi pești de apă dulce: a) răspăr (Acerina schraetser). Cf. BĂCESCU, P. 36. Alții îi zic [peștelui] meles, adică amestecătură, din cauză că îl consideră ca corcitură de biban cu șalău. ANTiPA, F. I. 33 ; b) ghiborț (Acerina cernua). Cf. BĂCESCU, P. 36, ATILA, P. 320. – Pl.: (1, 3) melezi. – Și: melés s. m., adj. ; meléț (BĂCESCU, P. 36), melét s. m. – Din tc. melez „ amestec ”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELÉS s. m., adj. v. melez.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELÉT s. m. v. melez.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELÉȚ s. m. v. melez.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |