2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meleștuit, ~ă a vz melestuit

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.

melestui [At: VAIDA, GL. / V: ~eșt~, (css) ~ti, ~ești / Pzi: ~esc / E: mg mállaszt] 1 vt (Trs) A melița. 2 vt (Trs) A fărâmița ceva. 3 vt (Fig; c. i. o persoană) A stâlci în bătaie. 4 vr (Îf melesti) A se repezi înfuriat la cineva Si: a se oțărî. 5 vt (Reg; c. i. mămăliga) A amesteca cu melesteul (3). 6 vt (Fig) A vorbi mult și nedeslușit.

melestuit, ~ă a [At: F (1887), 145 / V: ~tit, ~eșt~ / Pl: ~iți, ~e / E: melestui] (Trs) 1 Stâlcit în bătaie. 2 Zdrobit. 3 (Îf melestit) Frânt de oboseală.

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma meleștui) A mesteca. ♦ Fig. A snopi, a stîlci în bătăi. Toată era meleștuită [fata] de bătaie. RETEGANUL, P. II 80. – Variantă: meleștuí vb. IV.

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni.

A MELESTUÍ ~iésc tranz. pop. 1) (mămăliga) A mesteca cu melesteul. 2) A bate tare (cu melesteul); a ciomăgi; a cetlui. /<ung. mállaszt

melestuĭésc v. tr. (ung. melleszteni, a jumuli, a jupui). Trans. Fam. Bat, buchisesc, chelfănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melestui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiesc, imperf. 3 sg. melestuia; conj. prez. 3 să melestuiască

melestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. melestuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELESTUÍ vb. v. snopi, stâlci.

MELESTUÍT adj. v. snopit, stâlcit.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melestuí, melestuiesc, (melesti), vb. tranz. – (reg.) 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci în bătaie. 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt(eni) (Scriban; Densusianu, Drăganu, Candrea, cf. DER; DLRM, DEX, MDA), cf. magh. mállani „a se sfărâma”.

melestuí, -esc, vb. tranz. – 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci in bătaie. 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt (MDA).

Intrare: melestui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melestui
  • melestuire
  • melestuit
  • melestuitu‑
  • melestuind
  • melestuindu‑
singular plural
  • melestuiește
  • melestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • melestuiesc
(să)
  • melestuiesc
  • melestuiam
  • melestuii
  • melestuisem
a II-a (tu)
  • melestuiești
(să)
  • melestuiești
  • melestuiai
  • melestuiși
  • melestuiseși
a III-a (el, ea)
  • melestuiește
(să)
  • melestuiască
  • melestuia
  • melestui
  • melestuise
plural I (noi)
  • melestuim
(să)
  • melestuim
  • melestuiam
  • melestuirăm
  • melestuiserăm
  • melestuisem
a II-a (voi)
  • melestuiți
(să)
  • melestuiți
  • melestuiați
  • melestuirăți
  • melestuiserăți
  • melestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • melestuiesc
(să)
  • melestuiască
  • melestuiau
  • melestui
  • melestuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meleștui
  • meleștuire
  • meleștuit
  • meleștuitu‑
  • meleștuind
  • meleștuindu‑
singular plural
  • meleștuiește
  • meleștuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meleștuiesc
(să)
  • meleștuiesc
  • meleștuiam
  • meleștuii
  • meleștuisem
a II-a (tu)
  • meleștuiești
(să)
  • meleștuiești
  • meleștuiai
  • meleștuiși
  • meleștuiseși
a III-a (el, ea)
  • meleștuiește
(să)
  • meleștuiască
  • meleștuia
  • meleștui
  • meleștuise
plural I (noi)
  • meleștuim
(să)
  • meleștuim
  • meleștuiam
  • meleștuirăm
  • meleștuiserăm
  • meleștuisem
a II-a (voi)
  • meleștuiți
(să)
  • meleștuiți
  • meleștuiați
  • meleștuirăți
  • meleștuiserăți
  • meleștuiseți
a III-a (ei, ele)
  • meleștuiesc
(să)
  • meleștuiască
  • meleștuiau
  • meleștui
  • meleștuiseră
Intrare: melestuit
melestuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melestuit
  • melestuitul
  • melestuitu‑
  • melestui
  • melestuita
plural
  • melestuiți
  • melestuiții
  • melestuite
  • melestuitele
genitiv-dativ singular
  • melestuit
  • melestuitului
  • melestuite
  • melestuitei
plural
  • melestuiți
  • melestuiților
  • melestuite
  • melestuitelor
vocativ singular
plural
meleștuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meleștuit
  • meleștuitul
  • meleștui
  • meleștuita
plural
  • meleștuiți
  • meleștuiții
  • meleștuite
  • meleștuitele
genitiv-dativ singular
  • meleștuit
  • meleștuitului
  • meleștuite
  • meleștuitei
plural
  • meleștuiți
  • meleștuiților
  • meleștuite
  • meleștuitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melestui, melestuiescverb

etimologie:

melestuit, melestuiadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.