2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

melc(iu) m. 1. molusc târîtor ce locuiește într’o scoică (Coehlca); 2. partea osoasă a labirintului urechii ce are forma unei scoici de melc; 3. pl. glob: melcii ochilor; 4. partea osoasă dinăuntrul cornului. [Lat. vulg. MILACEM (pentru LIMACEM), de unde melciu (bulg. MELČOV vine din românește); cf. în sudul Franței: milhauc, melc (Tarn) și meulçon (Haute-Marne)].

melc m. (din maĭ vechĭu melcĭ, ca copac din copacĭ, ĭar melcĭ prescurtat din cobelcĭ, cubelcĭ, cucumelcĭ a. î. D. rom vine bg. mélčev, mélčo, pol. malž [Bern. 2, 33]. V. culbec). Vest. Culbec. Arg. S. n., pl. urĭ. Vertebră. Vechĭ, azĭ Cov. melcĭ, pl. ĭurĭ, orbita ochĭuluĭ. V. bourel și ghioc 1.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: melciu
melciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: melci
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melci
  • melciul
  • melciu‑
plural
  • melciuri
  • melciurile
genitiv-dativ singular
  • melci
  • melciului
plural
  • melciuri
  • melciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)