MEIO- elem. „mai mic”. (< fr. méio-, cf. gr. meion)

MEIO- „diviziune, reducere, meioză”. ◊ gr. meion „mai mic, mai puțin” > fr. méio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. meio-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă în diviziune meiotică; ~file (v. -fil₂), s. f. pl., plante la care se observă o reducere a numărului de frunze asimilatoare sau a numărului elementelor învelișului floral; ~filie (v. -filie₂), s. f., reducere a numărului de frunze carpelare; ~genic (v. -genic), adj., care favorizează procesul diviziunii meiotice; ~gin (v. -gin), adj., cu pistilul mai mic; ~pragie (v. -pragie), s. f., rezistență scăzută a organismului; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare asexuată, rezultată din diviziunea mitotică; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange plurilocular mai mic, conținînd zoospori; ~term (v. -term), adj., (despre organisme) care trăiește în regiunile reci ale globului; ~termic (v. -termic), adj., cu temperatură răcoroasă; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., incluziune citoplasmatică granulară.