6 definiții pentru mei-pădureț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEI, (1) s. m., (2) meiuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mei-pădureț (plantă) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: mei-pădureț
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-pădureț
  • meiul-pădureț
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-pădureț
  • meiului-pădureț
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mei-pădurețsubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic