3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. (Înv.) S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.

mehenghi, -ghe [At: CANTEMIR, IST. 157 / V: (îrg) meeng, mee~, ~nchi, ~eng, meie~, men~ / Pl: (1) ~uri, (2-6) ~ / E: tc mehenk] 1 sn Piatră cu care se încercau metalele prețioase. 2 a (Pop) Priceput. 3 a (Pop) Isteț. 4 a (Pex) Șiret. 5 a (Pex) Viclean. 6 a Căruia îi place să glumească, să facă farse Si: poznaș, (reg) mehengher.

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.

MEHÉNGHI, -GHE, mehenghi, -ghe, s. m. și f. Persoană pricepută, iscusită, abilă; p. ext. șmecher, șiret, viclean, perfid. Venea mehenghiul, din cărărușele lui de dragoste. CAMILAR, N. II 425. Intrînd în vorbă cu dînsa, fata, bună mehenghe, îi întoarce capul și Ipate vede că nu-i de lepădat. CREANGĂ, P. 165. ◊ (Adjectival) Ni-l zugrăvi ca pe un bulibașa mehenghi, vînzător și slugarnic. M. I. CARAGIALE, C. 22. Îi arătă bucurie mare... ca o leliță mehenghe. GORJAN, H. IV 74. ♦ Persoană glumeață, poznașă, șugubeață. Flăcăii... mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură. ȘEZ. IV 230. – Variantă: mehénchi (SEVASTOS, N. 317) s. m.

MEHÉNGHI ~e adj. și substantival rar 1) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune; isteț. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; viclean; șmecher; șiret; hâtru. 3) Căruia îi place să glumească; bun de glume; glumeț. /<turc. mehenk

MEHENGHI s. n. (Mold.) Piatră cu care se încercau metalele prețioase. Mehenghiul metalurile de curate si de spurcate ispiteaște. CANTEMIR, IST. Etimologie: tc. mehenk.

mehénghĭ, -ghe adj., pl. tot așa (turc. mehenk, d. ar. mehakki, peatră de încercat metalele prețioase (V. scandălă); ngr. meéngi, bg. mehenk). Est. Fam. Șiret, priceput. – În Munt. rar mehéngher, -ă.

meenghi, ~ghe sn, a vz mehenghi

mehenchi, -che sn, a vz mehenghi

meienghi, ~ghe sn, a vz mehenghi

mehenghiu n. piatră de cercat aurul. [Turc.; MEHENK]. ║ a. isteț, șiret: te văd că ești bun mehenghiu CR.; [Lit. ispitit, pățit; metaforă împrumutată dela aurari].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mehénghi1 (pop.) adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe

mehénghi2 (înv.) s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri

mehénghi s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri

mehénghi adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEHÉNGHI adj. v. abil, deștept, dibaci, glumeț, hazliu, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean.

arată toate definițiile

Intrare: mehenghi (adj.)
mehenghi1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiul
  • mehenghiu‑
  • mehenghe
  • mehenghea
plural
  • mehenghi
  • mehenghii
  • mehenghe
  • mehenghele
genitiv-dativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiului
  • mehenghe
  • mehenghei
plural
  • mehenghi
  • mehenghilor
  • mehenghe
  • mehenghelor
vocativ singular
plural
Intrare: mehenghi (persoană)
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiul
  • mehenghiu‑
plural
  • mehenghi
  • mehenghii
genitiv-dativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiului
plural
  • mehenghi
  • mehenghilor
vocativ singular
  • mehenghiule
  • mehenghe
plural
  • mehenghilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehenchi
  • mehenchiul
plural
  • mehenchi
  • mehenchii
genitiv-dativ singular
  • mehenchi
  • mehenchiului
plural
  • mehenchi
  • mehenchilor
vocativ singular
  • mehenchiule
  • mehenche
plural
  • mehenchilor
Intrare: mehenghi (piatră)
mehenghi3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiul
  • mehenghiu‑
plural
  • mehenghiuri
  • mehenghiurile
genitiv-dativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiului
plural
  • mehenghiuri
  • mehenghiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mehenghi, -e mehenghe mehenchi

etimologie:

mehenghi (piatră)

  • 1. Piatră cu care se încercau metalele prețioase.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: