2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din sb. medjaš, magh. megyés.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f. (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiáș, -ă (PĂSCULESCU, E. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) s. m. și f.

MEGIÉȘ1 ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés

megieș a. și m. Mold. vecin: un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].

megiáș (vest) și megiéș (est), adj. (sîrb. mèğaš, vecin, alăturat, d. méğa, hotar, med, între, vsl. meždu, între, rudă cu lat. medius, mijlociŭ, mediŭ. De aicĭ și ung. megyés, regional, mesgés, vecin, megye, regiune, comitat, județ, mesgye, hat, hotar de vie. Formele rom. ar putea veni și d. ung., maĭ ales că tot acolo vine și răzeș. V. mejdină, mezuină, pri-mejdie. Cp. cu lăĭaș). Vechĭ. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămînt, moșier, (de pe la 1550) mic coproprietar. (După actele privitoare la hotărniciĭ, vînzărĭ, jurătorĭ și marturĭ, „megiaș” era tot una cu „boĭer” [Gĭur. 45 și 50]. Megiașiĭ formaŭ boĭerimea fără dregătoriĭ și aŭ dispărut în rîndurile clăcașilor și țăranilor fără pămînt [Giur. 70]. Cp. și cu moșnean, care înseamnă și „moștenitor”, și cu răzeș, care înseamnă „părtaș”, adică „la moșie”).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!megieș (pop.) (-gi-eș) adj. m., s. m., pl. megieși; adj. f., s. f. megieșă, art. megieșa, pl. megieșe

megiéș s. m., adj. m. (sil. -gi-eș), pl. megiéși; f. sg. megiéșă, art. megiéșa, g.-d. art. megiéșei, pl. megiéșe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEGIÉȘ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș.

megieș adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ.

Intrare: megieșă
  • silabație: me-gi- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieșă
  • megieșa
plural
  • megieșe
  • megieșele
genitiv-dativ singular
  • megieșe
  • megieșei
plural
  • megieșe
  • megieșelor
vocativ singular
  • megieșă
  • megieșo
plural
  • megieșelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megiașă
  • megiașa
plural
  • megiașe
  • megiașele
genitiv-dativ singular
  • megiașe
  • megiașei
plural
  • megiașe
  • megiașelor
vocativ singular
  • megiașă
  • megiașo
plural
  • megiașelor
Intrare: megieș (adj.)
megieș1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-gi-eș info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieș
  • megieșul
  • megieșu‑
  • megieșă
  • megieșa
plural
  • megieși
  • megieșii
  • megieșe
  • megieșele
genitiv-dativ singular
  • megieș
  • megieșului
  • megieșe
  • megieșei
plural
  • megieși
  • megieșilor
  • megieșe
  • megieșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

megieș, megieșăadjectiv

  • 1. popular Limitrof, mărginaș, vecin, învecinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. DLRLC
    • format_quote Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. DLRLC
etimologie:

megieș, megieșisubstantiv masculin
megieșă, megieșesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Moldova Țara Românească Țăran liber, stăpân de pământ. DEX '09
  • 2. popular Vecin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vecin
    • format_quote Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. DLRLC
    • format_quote Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. DLRLC
    • format_quote Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.