2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din sb. medjaš, magh. megyés.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f. (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiáș, -ă (PĂSCULESCU, E. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) s. m. și f.

MEGIÉȘ1 ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés

megieș a. și m. Mold. vecin: un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].

megiáș (vest) și megiéș (est), adj. (sîrb. mèğaš, vecin, alăturat, d. méğa, hotar, med, între, vsl. meždu, între, rudă cu lat. medius, mijlociŭ, mediŭ. De aicĭ și ung. megyés, regional, mesgés, vecin, megye, regiune, comitat, județ, mesgye, hat, hotar de vie. Formele rom. ar putea veni și d. ung., maĭ ales că tot acolo vine și răzeș. V. mejdină, mezuină, pri-mejdie. Cp. cu lăĭaș). Vechĭ. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămînt, moșier, (de pe la 1550) mic coproprietar. (După actele privitoare la hotărniciĭ, vînzărĭ, jurătorĭ și marturĭ, „megiaș” era tot una cu „boĭer” [Gĭur. 45 și 50]. Megiașiĭ formaŭ boĭerimea fără dregătoriĭ și aŭ dispărut în rîndurile clăcașilor și țăranilor fără pămînt [Giur. 70]. Cp. și cu moșnean, care înseamnă și „moștenitor”, și cu răzeș, care înseamnă „părtaș”, adică „la moșie”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!megiéș (pop.) (-gi-eș) adj. m., s. m., pl. megiéși; adj. f., s. f. megiéșă, art. megiéșa, pl. megiéșe

megiéș s. m., adj. m. (sil. -gi-eș), pl. megiéși; f. sg. megiéșă, art. megiéșa, g.-d. art. megiéșei, pl. megiéșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEGIÉȘ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș.

MEGIÉȘ adj., s. v. vecin.

megieș adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ.

Intrare: megieșă
  • silabație: me-gi-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieșă
  • megieșa
plural
  • megieșe
  • megieșele
genitiv-dativ singular
  • megieșe
  • megieșei
plural
  • megieșe
  • megieșelor
vocativ singular
  • megieșă
  • megieșo
plural
  • megieșelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megiașă
  • megiașa
plural
  • megiașe
  • megiașele
genitiv-dativ singular
  • megiașe
  • megiașei
plural
  • megiașe
  • megiașelor
vocativ singular
  • megiașă
  • megiașo
plural
  • megiașelor
Intrare: megieș (adj.)
megieș1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-gi-eș
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieș
  • megieșul
  • megieșu‑
  • megieșă
  • megieșa
plural
  • megieși
  • megieșii
  • megieșe
  • megieșele
genitiv-dativ singular
  • megieș
  • megieșului
  • megieșe
  • megieșei
plural
  • megieși
  • megieșilor
  • megieșe
  • megieșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

megieș (adj.)

etimologie:

megieș, -ă (persoană) megieș megieșă megiaș megiașă

etimologie: