2 intrări
13 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din sb. medjaš, magh. megyés.
MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f. (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiáș, -ă (PĂSCULESCU, E. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIÉȘ1 ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
megieș a. și m. Mold. vecin: un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
megiáș (vest) și megiéș (est), -ă adj. (sîrb. mèğaš, vecin, alăturat, d. méğa, hotar, med, între, vsl. meždu, între, rudă cu lat. medius, mijlociŭ, mediŭ. De aicĭ și ung. megyés, regional, mesgés, vecin, megye, regiune, comitat, județ, mesgye, hat, hotar de vie. Formele rom. ar putea veni și d. ung., maĭ ales că tot acolo vine și răzeș. V. mejdină, mezuină, pri-mejdie. Cp. cu lăĭaș). Vechĭ. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămînt, moșier, (de pe la 1550) mic coproprietar. (După actele privitoare la hotărniciĭ, vînzărĭ, jurătorĭ și marturĭ, „megiaș” era tot una cu „boĭer” [Gĭur. 45 și 50]. Megiașiĭ formaŭ boĭerimea fără dregătoriĭ și aŭ dispărut în rîndurile clăcașilor și țăranilor fără pămînt [Giur. 70]. Cp. și cu moșnean, care înseamnă și „moștenitor”, și cu răzeș, care înseamnă „părtaș”, adică „la moșie”).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!megieș (pop.) (-gi-eș) adj. m., s. m., pl. megieși; adj. f., s. f. megieșă, art. megieșa, pl. megieșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
megiéș s. m., adj. m. (sil. -gi-eș), pl. megiéși; f. sg. megiéșă, art. megiéșa, g.-d. art. megiéșei, pl. megiéșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
megieș, -ieșă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEGIÉȘ adj., s. v. vecin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEGIÉȘ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
megieș adj., s. v. VECIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
megieș adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: me-gi-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: me-gi-eș
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
megieș, megieșăadjectiv
- 1. Limitrof, mărginaș, vecin, învecinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. DLRLC
- Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. DLRLC
-
etimologie:
- medjaš DEX '98 DEX '09
- megyés DEX '98 DEX '09
megieș, megieșisubstantiv masculin megieșă, megieșesubstantiv feminin
- 1. Țăran liber, stăpân de pământ. DEX '09
- Țăran megieș. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Vecin. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vecin
- Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. DLRLC
- Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. DLRLC
- Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
-
etimologie:
- medjaš DEX '98 DEX '09
- megyés DEX '98 DEX '09