2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calitățile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). – Din fr. mégalomane.

MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calitățile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). – Din fr. mégalomane.

megaloman, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~i, -e / E: fr mégalomane] 1-2 smf, a (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre sine însuși. 3-4 smf, a (Persoană) bolnavă de megalomanie (2).

MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj. Care are o părere exagerată despre calitățile sale; grandoman.

MEGALOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care își supraprețuiește meritele; încrezut, îngâmfat; grandoman. [< fr. mégalomane].

MEGALOMÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care își supraevaluează meritele; grandoman. 2. (suferind) de megalomanie (2). (< fr. mégalomane)

MEGALOMÁN ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care suferă de megalomanie; atins de megalomanie. 2) Care manifestă un orgoliu excesiv; cu ambiție nejustificată. /<fr. mégalomane

*megalomán, -ă s. și adj. (megalo- din megalitic și -man). Care se silește să pară și se crede maĭ mult de cît este, mîndru, țanțoș: politică megalomană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

megalomán adj. m., s. m., pl. megalománi; adj. f., s. f. megalománă, pl. megalománe

megalomán adj. m., s. m., pl. megalománi; f. sg. megalománă, pl. megalománe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEGALOMAN adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Om ~.)

Intrare: megalomană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megaloma
  • megalomana
plural
  • megalomane
  • megalomanele
genitiv-dativ singular
  • megalomane
  • megalomanei
plural
  • megalomane
  • megalomanelor
vocativ singular
  • megaloma
  • megalomano
plural
  • megalomanelor
Intrare: megaloman (adj.)
megaloman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megaloman
  • megalomanul
  • megalomanu‑
  • megaloma
  • megalomana
plural
  • megalomani
  • megalomanii
  • megalomane
  • megalomanele
genitiv-dativ singular
  • megaloman
  • megalomanului
  • megalomane
  • megalomanei
plural
  • megalomani
  • megalomanilor
  • megalomane
  • megalomanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

megaloman, -ă megalomană

etimologie: