2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDUZÁ vb. tr. (rar) a încremeni, a împietri de spaimă, de stupoare. (<fr. méduser)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEDUZA (în mitologia greacă), una dintre cele trei Gorgone; singura muritoare. Inițial, o încântătoare tânără, a fost transformată de Atena, din gelozie sau ca pedeapsă pentru relația sa cu Poseidon, într-o ființă cu chip înspăimântător, având un cap înconjurat de șerpi și a cărui vedere împietrea pe orice muritor. Perseu i-a tăiat capul în somn, ajutat de Atena care i-a ținut scutul ei drept oglindă. Capul M. a fost fixat de Atena pe scut (egidă). Din sângele M. ucise s-a născut calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor.

Intrare: meduza
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meduza
  • meduzare
  • meduzat
  • meduzatu‑
  • meduzând
  • meduzându‑
singular plural
  • meduzea
  • meduzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meduzez
(să)
  • meduzez
  • meduzam
  • meduzai
  • meduzasem
a II-a (tu)
  • meduzezi
(să)
  • meduzezi
  • meduzai
  • meduzași
  • meduzaseși
a III-a (el, ea)
  • meduzea
(să)
  • meduzeze
  • meduza
  • meduză
  • meduzase
plural I (noi)
  • meduzăm
(să)
  • meduzăm
  • meduzam
  • meduzarăm
  • meduzaserăm
  • meduzasem
a II-a (voi)
  • meduzați
(să)
  • meduzați
  • meduzați
  • meduzarăți
  • meduzaserăți
  • meduzaseți
a III-a (ei, ele)
  • meduzea
(să)
  • meduzeze
  • meduzau
  • meduza
  • meduzaseră
Intrare: meduzat
meduzat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meduzat
  • meduzatul
  • meduzatu‑
  • meduza
  • meduzata
plural
  • meduzați
  • meduzații
  • meduzate
  • meduzatele
genitiv-dativ singular
  • meduzat
  • meduzatului
  • meduzate
  • meduzatei
plural
  • meduzați
  • meduzaților
  • meduzate
  • meduzatelor
vocativ singular
plural
meduzare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meduzare
  • meduzarea
plural
  • meduzări
  • meduzările
genitiv-dativ singular
  • meduzări
  • meduzării
plural
  • meduzări
  • meduzărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)