MECHITARÍȘTI (< n. pr. Mechitar „consolatorul”) s. m. pl. Membrii unei congregații monastice armenești, fondată în 1701 la Pera (Istanbul), de abatele Manuk (zis Mechitar) și aprobată, în 1711, de papa Clement XI. A dus o intensă activitate de misionarism, de salvare și răspândire a culturii și literaturii armene.