2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mecăcăit sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: mecăcăi] (Rar) Mecăcăire.

mecăcăi vi [At: LB / V: mecăi, (reg) ~chec~ / Pzi: ~esc / E: mec1 (rep) + -ăi] 1 (Rar; d. capre) A scoate sunete caracteristice speciei Si: (reg) a mechereza, a mechera. 2 (Fig; d. oameni) A vorbi cu vocea tremurată. 3 (Fig) A trăncăni.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MECĂCĂÍT s. mecăcăire. (~ de capre.)

MECĂCĂIT s. mecăcăire. (~ de capre.)

MECĂCĂÍ vb. (reg.) a mechereza, a mecheri. (Caprele ~.)

MECĂCĂI vb. (reg.) a mechereza, a mecheri. (Caprele ~.)

Intrare: mecăcăit
mecăcăit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecăcăit
  • mecăcăitul
  • mecăcăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mecăcăit
  • mecăcăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mecăcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mecăcăi
  • mecăcăire
  • mecăcăit
  • mecăcăitu‑
  • mecăcăind
  • mecăcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mecăcăie
(să)
  • mecăcăie
  • mecăcăia
  • mecăcăi
  • mecăcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mecăcăie
(să)
  • mecăcăie
  • mecăcăiau
  • mecăcăi
  • mecăcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)